"Lalelele sunt ca oamenii. Singure - sunt frumoase, mai multe laolalta - sunt minunate"

Acesta este motto-ul expozitiei de lalele din Gradina Botanica.
Astazi nu numai ca a fost frig si a plouat în reprize dese, dar am mai si pierdut o ora prin trecerea la Ora oficiala de vara!
Pe la ora amiezii ne-am propus sa vizitam Gradina Botanica, unde s-a deschis de câteva zile o expoziti a florilor de primavara si chiar s-a anuntat si o expozitie de fluturi exotici vii, în Casa Tropicala. Si buna idee am avut!
Parada florilor, culorilor si parfumurilor ne-a bucurat sufletul si ochiul. Oriunde am privit, am fost încântati cât de minunata poate fi NATURA. Incredibil ce frumuseti poate creea! Primule uriase, lalele Papagal, narcise si flori de nu-ma-uita, aranjamente florale la nivel de mare arta, decoratiuni pe care le porti pe retina ochiului si în memorie zile întregi, poate chiar saptamâni.
Apogeul încântarii este însa atins în momentul în care pasesti în Casa Tropicala. Sutele de fluturi ce zboara de jur împrejurul tau, îti creeaza impresia ca te-ai desprins de lumea reala, esti pe un tarâm de povesti, unde oamenii convietuiesc natural si în deplina armonie cu fluturii si plantele. Nu exista nici un risc, nici o primejdie, totul e doar bucurie! Minunat!
A trebuit sa ma asej pe marginea bazinului pentru a savura pe deplin fantasticul sentiment! Fluturii zboara fara teama, aproape ciocnindu-se cu tine si când au chef, pur si simplu fac un popas pe umarul tau. Culorile si marimea fluturilor sunt de-a dreptul impresionante, gândul te poate duce la studioul de filmare Avatar, aici însa nimic nu e science fiction! Totul este realitate pura si dulce!
Dar ce m-a impresionat mai mult si mai placut, este faptul ca Gradina Botanica a fost plina! Tineri îndragostiti, parinti cu copii mici, bunici si adolescenti, handicapati în carucioare, bebelusi în rucsac, doamne însotite de catelusi zgribuliti, parca întregul oras si-a dat întâlnire duminica aceasta în oaza de frumusete. Si pe fetele tuturor s-a putut citi multumirea sufleteasca si bucuria ca indiferent cât de cruda este primavara cu noi, am reusit totusi sa petrecem o zi minunata!

LA MULTI ANI!

Cu ocazia Floriilor, tuturor, dar mai ales celor care poarta numele Florina, Florica, Florin, Viorica, Viorel, Violeta, Camelia, Liliana, Margareta, Lacramioara, Delia, Crina, Crin, multa sanatate si numai împliniri! Florile sa va zâmbeasca la fiecare pas!

(Natasa, Caius, pentru voi un special La multi ani!)

Buna Vestire

Trei postari minunate, pe care va recomand sa le lecturati! MARIANA, Elisa si Donca au scris despre aceasta zi deosebita.

Ne vom distra în bucatarie

Ce alta distractie sa gasesti când vremea e cum e?!
Am hotarât cu o prietena, sa ne distram gatind, cu gândul la bella Italia, însorita si fermecatoare...
Vom mânca împreuna. Ei pregatesc Lasagne si Tiramisù, noi Carpaccio si Zuppa di pomodoro.
Vom bea la aperitiv Campari-Orange iar la felul doi un vin Nero d'Avola. Bineînteles la desert caffè espresso si biscotto amaretto.
Trebuie sa caut ceva discuri cu muzica italiana vera, sa decorez masa verde, rosu, alb...
Am multe de facut :) Va pup! Ciao ragazzi!


PS: Va mai amintiti? Eu ma distrez ori de câte ori aud aceasta melodie! O idee geniala au avut cei din "Schrott nach 8" ("gunoi dupa 8")! În 1983 "Zuppa Romana" fost marele hit al Germaniei si nu numai. Textul?! Au citit pur si simplu lista de meniu a restaurantelor italiene...

Serbare

Prietena mea Katharina, a deschis un birou de turism si afacerile merg excelent. Cu ocazia împlinirii a cinci ani de la inaugurare, a invitat un grup de "prieteni-clienti" la restaurantul Leonardo da Vinci, unde am participat si noi si am petrecut o seara deosebit de agreabila.
Foarte generoasa, între felurile meniului de gala, Katharina a prezentat un program cu cele mai interesante oferte de concediu si la cefeluta a organizat un concurs de cultura generala, la care fiecare familie a câstigat o excursie: Augsburg - Passau si retur cu autocarul; Passau - Linz, pe Dunare cu vaporul, masa de prânz si program artistic inclusiv. Ramâne doar sa vedem daca data de 06.06 este pentru noi "libera"?! Pentru ca familia sotului meu a stabilit pentru luna iunie o întâlnire "la jumatatea drumului"...Helmut are doi frati, fiecare locuieste în alt colt al Germaniei si o data pe an, ne întâlnim toti, cu mic si mare, pentru un sfârsit de saptamâna. Este o traditie pe care o pastram cu drag si niciunul nu se eschiveaza de la aceasta actiune.

Uraganul „Xynthia“

La radio suntem anuntati ca furtuna va atinge punctul maxim la noapte, ca uraganul Xynthia, care a facut ravagii în Portugalia, Spania si Franta, va ajunge si sudul Germani. Nu-ti vine sa crezi ca dupa o zi minunata, cu soare si cer senin, vremea sa se schimbe 180°!
Vântul nebun cu rafale de ploaie rece si marunta nu a reusit însa sa ne strice planul, pentru ca ne propusesem sa petrecem ziua la piscina termala.
Dupa ce am umplut doua genti mari cu prosoape, halate, slapi, colace, ochelari de scafandru, sampoane, bomboane...am refuzat sa o mai luam si pe Charlotte - papusa preferata a Marlenei. Ieri am carat-o în rucsac pâna pe vârful muntelui - azi, sorry, ramâne acasa!
La piscina, lumea de pe lume! Am gasit însa patru locuri frumoase, apoi am facut programul în functie de dispozitia copiilor. Acum neaparat afara, dupa cinci minute neaparat înauntru; acum în grota cu acvarii, apoi pe vapor; acum pe topogan în bazinul copiilor, urmatorul moment în bazinul adânc, la sarituri. Acum mi-e sete, acum mi-e foarte foame...de o înghetata! Dupa patru ore, am fost atât de KO încât aproape am adormit pe sezlong, în zgomotul acela infernal de Waterpark. Am mâncat ca ei, cartofi prajiti cu Ketchup, am construit vaporase din piese Lego, am fost pe post de calut pentru Marlene - care înca nu stie sa înoate si pe post de suporter si supraveghetor pentru Felix -"marele snorkeling", care nu poate aprecia adâncimea si se scufunda pâna aspira apa pe tub! Si parca nu ar fi fost deajuns, a mai urmat si dus, spalat, descâlcit si uscat parul...Am fost atât de fericita când pe la trei, am urcat în masina si ne-am îndreptat spre casa...Uffff! Frumos dar extenuant! Scorul? 3:2 pentru "echipa adversa"!
Daca nu ar fi trebuit sa ducem copiii la München, m-as fi bagat în pat, macar pentru o jumatate de ora! Dar...am adunat ultimile bagaje si am "livrat" copiii la domiciliul parintilor.
La ora 18, ne-am asezat pe canapea si am rasuflat usurati: la noi începe weekendul...
PS: se spune: "în tot raul e si-un bine!" La noapte, la oboseala acumulata, nici n-o sa mai bag în seama luna plina, am sa dorm neîntoarsa! N-am sa aud nici macar uraganul Xynthia! :)

O zi de exceptie

Dimineata la 5 jumate, copiii au dat desteptarea! Ne-am cuibarit toti patru înca o jumate de ora, apoi a trebuit sa parasim patul...A urmat toaleta de dimineata, apoi pregatirea pentru excursie, micul dejun si la ora 9 eram deja pe autostrada, în directia Lindau-Bregenz. Amândoi copiii abia asteptau sa înceapa aventura "telecabina". Pe tot drumul (~200 km) am discutat doar despre faptul ca vom urca într-o cabina de sticla agatata pe un fir, care ne duce pâna în vârful muntelui - unde s-ar putea sa mai fie zapada. Nu prea întelegeau si nici nu le venea sa creada!
Se spune ca atunci când îngerii pornesc la drum, sunt însotiti doar de vreme frumoasa. Cei doi îngerasi erau la noi în masina si o zi mai însorita nici nu ne puteam dori. Cea mai frumoasa zi din acest an!
Am pornit de la altitudine 425m. - Lacul Constanţa (Bodensee sau Lacul Konstanz) si am ajuns pe muntele Pfänder (Austria) la 1060m. când Marlene, vazând tot mai multa zapada a întrebat daca "am ajuns la polul Nord?" Si zau ca avea dreptate! Zapada pâna la genunchi cât vedeai cu ochii. Ne-am jucat în aerul curat si ne-am lasat mângâiati de soarele blând. Copiii au fost încântati pâna la extaz. Când am coborât, amândoi au spus ca atât frumos nu si-au imaginat sa fie! Si pe când în telecabina toata lumea contempla în tacere peisajul ce se desfasura sub privirile noastre, vocea lui Felix a rasunat ca un clopotel "Mi-a mai cazut un dinteeeee!". Dupa ce a aratat mândru dintisorul tuturor celor care râdeau, a mai adaugat "N-am sa uit niciodata excursia aceasta! Mi-a cazut dintele la prima plimbare cu telecabina!" În acel moment râsul în telecabina a fost general!
Vremea nesperat de frumoasa, ne-a permis si o lunga plimbare pe lac. Am lasat copiii sa se simta liberi, nu i-am certat nici când au alunecat cu ghetele în apa, nici când au cazut în mocirla. Ne-am simtit toti patru deosebit de bine, am savurat din plin ultimile raze de soare, apoi la masina am descaltat copiii, le-am dezbracat pantalonii, i-am învelit în paturi si am pornit spre casa. Am cântat, le-am citit povesti, am mâncat jeleuri si am ajuns acasa exact când pe o parte soarele apunea si pe cealalta parte, luna dodoloata era tot mai clar de vazut!
Dupa ce le-am facut dus, au servit cina în pijamale, apoi au urmarit emisiunea preferata Sandmann si au adormit...Deci scorul este 2:1 - avantaj NOI :))

Se întâmpla rar, dar se întâmpla

Helmut a anuntat ca vine astazi târziu acasa si Printesele mele au propus sa ma las rasfatata la o masa pregatita de ele.
Ca sa fie sigure ca nu dau gres, au ales cel mai simplu si rapid meniu: cartofi prajiti si gratar; un mujdei de usturoi si ardei copti au completat perfect. Deosebit de gustos!
La desert, gogosi si o cafeluta. Ei...sa tot fii Regina-mama!
PS: Nu uitati, e timpul carnavalului! :))

Casa Mozart

Pe 27 ianuarie s-au împlinit 254 de ani de la nasterea marelui Wolfgang Amadeus Mozart si întreaga lume a comemorat aceasta zi. În Augsburg a avut loc -printre alte evenimente- un concert, la pianul-forte -original, din Casa Mozart, în care s-a nascut Leopold Mozart - tatal acestui talent fenomenal! Cu toate ca mi-am propus sa audiez acest mini-concert s-a întâmplat sa nu reusesc...cum dealtfel s-a îtâmplat sa nu fi pasit înca niciodata în casa memoriala Mozart, chiar daca locuiesc în Augsburg de peste noua ani!
Totul are însa o limita si mi-am spus: mai bine mai târziu decât niciodata! Deci astazi, cu toate ca suiera un vânt nebun si termometrul arata -6°C, ne-am facut curaj si am pornit sa vizitam micul muzeu. Am servit în prealabil micul-dejun la patiseria din apropierea Casei Mozart, apoi ne-am lasat fermecati de muzica si istorie, descoperind noi si noi amanunte din viata familiei Mozart.
(De exemplu, a fost o surpriza sa aflu ca prima dragoste a tânarul Mozart a fost traita în Augsburg, cu verisoara Maria Anna Mozart, care chiar a adus un copil pe lume, în urma scurtei idile cu Wolfgang Amadé )
Casa relativ mica, ofera o completa incursiune în viata epocii, prin filme, exponate, fotografii si bineânteles prin muzica. Ore în sir printre menuete, peruci, note muzicale si crinoline am si uitata de viforul de afara!
Când am ajuns la noi acasa, am pus imediat de-un ceai: mere si flori de hibiscus. Pe când afara a-nceput sa ninga cu mânie, în camin trosneau lemnele si în boxe suna muzica de Mozart. Am pregatit pentru masa de prânz un meniu de sarbatoare si întreaga zi am petrecut-o ascultând CD si discuri vechi. Spre seara ne-am propus sa revedem filmul Amadeus.
Si uite asa, unicul si inegalabilul Mozart a fost pretextul unei mici sarbatori în casa noastra,..

O poveste de suflet

Asa se intituleaza mail-ul pe care l-am primit de la SANDA si care m-a impresionat mult. Noi toti avem parinti, bunici, matusi si unchi...De aceea m-am gândit ca trebuie neaparat postat aici:
Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte, cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .
Deci am mers si-am batut la usa . "-Doar un minut", raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani, statea in fata mea.
Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca dintr-un film din anii' 40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi.
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"-Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?", zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-"Nu e mare lucru", i-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata "
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat : -" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
"-Nu este calea cea mai scurta", am raspuns eu rapid.
"-Oh, nu conteza" spuse ea. "-Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori. .. "-Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "-Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.
Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-o data :
-"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"-Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"-Nimic" am zis eu.
"-Dar trebuie si tu sa te intretii."
"-Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri", am raspuns eu.. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
"-Ai facut unei femei in varsta o mare bucurie" spuse ea. "-Multumesc. "
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.

Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem si sa dansam. In fiecare dimineata cand deschid ochii, imi spun : "Ziua de azi este o zi speciala!"nu uitati asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul spectacol pe care il jucam.

Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !