Jurnal de Vacanta de vara - Capitala în vara anului 2015 (4)

(continuare la "Muzeul George Enescu")
Între vizitarea muzeului si recitalul la care am asistat în seara acelei zile la Palatul Cantacuzino, am petrecut orele plimbându-ne pe Calea Victoriei, spre centrul vechi al Bucureștiului.
Unul dintre poetii pe care si eu si Pandhora îl adoram este Nichita Stanescu si între amintirile imortalizate în imagini, exista bineînteles si fotografia "Nichta si noi" (fotografia este facuta în fata bustului poetului din parcul "Nicolae Iorga")
Am trecut de Casa Vermescu si Casa Grădişteanu-Ghica, ascultând povestile spuse de Pandhora despre Podul Mogoșoaiei si vechii proprietari ai superbelor cladiri ce se înalta de-o parte si de alta a bulevardului. Între str. Gheorghe Manu si  Bd. Dacia fiecare cladire merita fotografiata! Declarate monumente istorice si arhitecturale, cele mai multe adapostesc institutii sau muzee, unele sunt amenajate dupa gustul actualilor propietari, altele sunt uitate si lasate în paragina. Nici chiar batrânii copaci nu pot acoperi cu frunzisul bogat defectele acestor triste ruine.
Casa Cesianu (fostul teatru de revista Constantin Tanase sau fost Casino Victoria) are zidurile mâzgălite si intrarea închisa cu placaj. Tot pe lista caselor care plâng, se înscrie si Casa Algiu - Toma Stelian. Bucurestiul este categoric un oras al contrastelor!

Undeva, dupa fostul sediu Petrom (arhitect G. M. Cantacuzino), am descoperit un boutique ce expunea în vitrina bijuterii. Am intrat, curioasa fiind ce fel de piatra este cea roz-antic si mi s-a spus ca este radacina de rubin. Privind inelul de aproape, nu mi-a mai placut atât de mult montura si cu toate ca magazinul avea multe alte inele, doar aceasta piatra roz m-a fermecat. Din pacate am observat ca era singurul. Cu glas stins, vânzatoarea a spus ca ar mai fi un singur inel, care însa nu s-a potrivit pâna acum niciunei cliente, fiind prea mic. A mai murmurat ca din cauza monturii speciale, nu poate fi modificat si l-a scos dintr-un dulap... A fost dragoste la prima vedere! L-am încercat pe deget si s-a potrivit, asa ca l-am platit si al meu a fost! ☺ Pandhora s-a bucurat pentru mine si a spus ca precis asa a trebuit sa fie - inelul m-a asteptat!
Ne-am continuat plimbarea pe Victoriei, am trecut pe lânga Radisson blu si magazinul Gucci si am intrat în Piata George Enescu. Am privit Ateneul si ne-am amintit de vara în care am vizitat monumentul, împreuna cu Alina (voi reveni cu un articol).

Ajunsi în dreptul Muzeului Național de Artă al României ne-am propus din nou ca în prima zi cu ploaie sa-l vizitam. Cu toate ca pe timpul vacantei noastre în Bucuresti începând cu urmatoarea zi au urmat numai zile cu ploaie, s-a întâmplat ca tot nu am ajuns aici! L-am trecut din nou pe lista "pentru data viitoare" ☺
Am traversat Piata Revolutiei cu Biblioteca Centrală Universitară si Statuia ecvestră a lui Carol I. Privind "Memorialul Renașterii" m-am înfiorat stiind ca aici au fost investiti 56 de miliarde de lei!...
Cu spatele la Palatul Senatului (fostul sediu al Comitetului Central al PCR), statuia modernista, o reprezentare sintetica a lui Iuliu Maniu - mitul PNTCD. De vizavi vegheaza de trei veacuri Biserica Cretzulescu , marcând bariera de nord a orașului de odinioara, pe "ulița cea mare" ("Podul Mogoșoaiei"). Alaturi, bustul sub forma de cruce, ridicat în memoria unui alt lider PNTCD - Corneliu Coposu, la un an dupa decesul acestuia.

Am strabatut strada cu magazine si am ajuns în fata impozantului Grand Hotel Continental, aflat pe lista "caselor care nu mai plâng". Am trecut mai departe pe lânga Palatul Telefoanelor, sala Teatrului Ţăndărică, Teatrul Odeon si Casa Capșa.

La ora la care am ajuns în fata Palatul Cercului Militar Național, vara dadea semne clare ca vrea sa-si ia o pauza de la noi! Ni se facuse frig si foamne, asa ca ne-am oprit la o terasa pe Lipscani. Înainte sa comandam de mâncare, am cionit câte un țoi cu țuică de prune. Apoi ne-am ospatat asa cum o fac românii - ciorba de fasole boabe si salata de ceapa rosie, mici de Obor, costite de purcel la gratar si cartofi taranesti. Ne-am stins setea cu câte un Ursus! ☺

Cu toate ca "am jurat" ca nu mai mâncam nimic toata ziua, seara, dupa sepctacolul în memoria marelui Enescu de la Palatul Cantacuzino, am servit câte o prajitura la Puzzle Café.
Ghiftuiți pâna la limita de explozie, obositi dupa o zi plina dar deosebit de încântati, ne-am despartit de Pandhora în Piata Victoriei. Un taxi ne-a dus în goana spre locuita, printr-un tunel de lumini.