Biserica "Sfântul Ilie Gorgani" - Bucuresti

(continuare la "Jurnal de Vacanta de vara - Capitala în vara anului 2015" si MfC 41)
Biserica a fost construita pe locul unei bisericute din lemn si cea mai veche menţiune asupra acestei biserici - gasita în hristovul lui Matei Basarab, este din 6 august 1639. Actuala biserica s-a ridicat "în timpul domnitorului Ioan Caragea Voevod, ajutat de paharnicul Manolache Hrisoscoleo si de sotia acestuia, Elena, de clucerul Radu Voinescu, de paharnicul Stefan Voinescu si de epitropul Gheorghe Artino, precum si de breasla negutatorilor cojocari.Construirea" - asa cum mentioneaza pisania de la intrare. Constructia s-a încheiat în anul 1819 si biserica "cinsteste si praznuieste hramul Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul, în movila Gorganului".
Interiorul a fost poleit în timpul domniei lui Alexandru Nicolae Sutu Voevod, în timpul caruia s-a scris si pisania, în noiembrie 1819. Toti acesti ctitori sunt pomeniti la fiecare Sfânta Liturghie de catre preotii bisericii.

În anul 1838, biserica a fost avariata de un cutremur.
În anul 1862 s-au efectuat lucrari de reparare a bisericii, de zugravire si pardosire a altarului cu dale de piatra. Reparatii au fost facute si ulterior, în 1880, 1886 si 1901, consolidarile si reconditionarile continuând pâna în zilele noastre.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica are un stil aparte, având la baza un plan grecesc, fiind, totusi un produs al artei ecleziale românesti din secolul al XIX-lea, caracterizata de numeroase împrumuturi si îmbinari între diferite stiluri.

La inceputul secolului al XX-lea s-a construit turla principala ce se afla deasupra pridvorului - în care sunt adapostite si clopotele bisericii - unul mai mare, cu o inscriptie în limba poloneza (turnat în Polonia, în anul 1834), si un altul mai mic, cu o inscriptie în chirilica (ce are urmatorul continut: "Acest clopot este a manastirii Moldovitii si s-au facut cu toata silinta Arhimandritului si igumen a acestii manastiri Kyr Benedict, 1777, aprilie 9").
Construirea turlei mari apartine membrilor Miscarii Legionare, care înca din anul 1927 participau regulat la slujbele religioase de aici. Motivul pentru care ei s-au atasat de biserica Sf. Ilie Gorgani se explica prin faptul ca în imediata apropiere se afla Sediul Central al Miscarii, în casa Generalului Zizi Cantacuzino (str. Gutenberg, nr. 3).
De asemenea, se stie ca membrii Miscarii au contribuit substantial si la construirea scarilor de marmura, care urca din str. Silfidelor pana la biserica, asa cum reiese din afirmatiile arhitectului Nicolae Goga (1912-1995), precum si din cele ale unor contemporani ai evenimentelor, care au reusit sa scape de prigoana comunista de dupa 1945.
Pentru construirea scarilor si-a acordat sprijinul si primarul de atunci al Bucurestilor, Alexandru Donecu si secretarul sau N. Catino. Perioada interbelica, plina de framantari politice, si-a pus amprenta si asupra bisericii Sfantul Ilie Gorgani care, datorita faptului ca a fost locul de rugaciune al membrilor Miscarii Legionare, a fost denumita biserica legionarilor sau biserica legionara.
O ultima consolidare a bisericii a fost facuta in urma devastatorului cutremur din anul 1977, sub supravegherea arhitectului Constantin Joja. Actualmente, o parte din incinta bisericii si scarile de marmura sunt strajuite de un gard masiv, din piatra de rau si panouri de fier, construit prin grija preotilor slujitori si a enoriasilor, în vara anului 1995.

În anul 1913 s-a refacut în tempera pictura initiala a bisericii, de catre Constantin Popescu, continuata fiind de pictorul Corbu. Numele primilor pictori au ramas necunoscute. Mai tarziu, în 1936-1937, pictorul Alexandru Basarab, a zugravit biserica într-un stil cu accente occidentale (fresca), pictura ce s-a deteriorat in timp.
În anul 1982 s-a hotarat refacerea vechii picturi, lucrarile fiind începute de pictorul Pavel Chichisan, care, dupa ce a pictat Sfantul Altar si partea superioara a naosului, a trecut la cele vesnice, doamna Elisabeta Ursu terminand lucrarea in anul 1993.
Biserica detine si o icoana a Sfântului Prooroc Ilie, datata din secolul al XVII-lea, de o deosebita frumusete, premiata la Expozitia de Arta bizantina si româneasca de la Berna (Elvetia), în anii 1938-1939. Se pare ca aceasta valoroasa icoana ar fi fost icoana de hram a vechii biserici, pe locul careia s-a construit actualul lacas. Un semn distinctiv al bisericii este zodiacul pictat pe unul dintre pereti - nu mulete biserici ortodoxe sunt împodobite cu astfel de picturi! Si explicatia probabila este ca semnificația zodiilor în vechime era diferită de cea actuală - ele constituiau doar un calendar stelar, numele zodiilor fiind dat de constelațiile corespunzătoare.
În anul 1996 s-a instalat sistemul de incalzire centrala. (mai multe informatii: www.crestinortodox.ro)