Dupa ce am vizitat Biserica Sfantul Ilie Gorgani, am facut o scurta pauza asezându-ne pe o banca în Parcul Izvor, apoi ne-am continuat plimbarea spre Palatul Parlamentului.
La intersectia Bulevardului Kogălniceanu, Bulevardul Regina Elisabeta și Calea Plevnei (stația de metrou Izvor), în centrul pieței, se află statuia lui Mihail Kogălniceanu - monument executată în bronz în anul 1936 de către sculptorul Oscar Han.
Palatul Parlamentului troneaza din capatul buleverdului si chiar daca majoritatea bucurestenilor urasc aceasta constructie pentru ca apartine gigantului proiect al regimului comunist, trebuie recunoscut ca acest complex este impunator...
"Pentru zona Unirii - Dealul Arsenalului exista încă din anii '30 (din timpul lui Carol al II-lea) un proiect de sistematizare. După cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a căutat un amplasament pentru a realiza o replică a orașului Phenian - capitala Coreei de Nord. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea Palatului Parlamentului." spune wikipedia...
Am vizitat bucatica ce este permisa a fi vazuta de turisti, în anul 2007 si îmi amintesc ca familia mea a fost foarte impresionata, chiar daca ghida a prezentat totul din cele mai negative puncte de vedere! M-am simtit jenata ca românca! Întregul grup de turisti germani a plecat de acolo memorând apropourile penibile pe care le-a facut ghida referitor la constructie si modul în care a fost aprobat si condus proiectul de decorare a interioarelor cladirii. Oare nu ajunge ca noi românii, am facut mereu haz de necazul nostru, în loc sa luam mai devreme atitudine?! De ce sa oferim motive sa râda si strainii de noi?! Acum nu se mai poate schimba nimic - sacrificiile umane, eforturile financiare si umilinta în fata conducerii comuniste de atunci sunt pierderi ireparabile. În final, nu trebuie uitat ca totusi Palatul Parlamentului (sau Casa Poporului, cum era numita), este a doua mare cladire a lumii!...
Despre bulevardul cu fântâni arteziene trebuie sa spun ca mare pacat este ca drumul pietonal nu duce pe culoarul cu fântâni, sa se poata bucura cineva de frumusetea jocului de apa! Ca doar nu pentru a calma spiritele soferilor blocati în trafic a fost gândit, nu-i asa? ;)
Ajunsi în Piata Unirii am ales sa ne continuam plimbarea pe noul bulevardul. Nimic de zis, curat, frumos... dar oare era necesar sa se cheltuiasca atâtia bani pentru a amplasa placi omagiale primarului sectorului 3?! Mi-a naruit întreaga admiratie! Penibil de-a dreptul!
Nu am intrat în Biblioteca Nationala însa am admirat cladirea din exterior. Era situata pe trotuarul "cu soare"... Flori si fântâni ateziene, ziduri placate cu marmura alba, geamuri stralucind de curatenie si vizavi... gunoaie! Dar nu adunate doar de o saptamâna, nuuuu! Si ma întreb, oare edilii sunt orbi, oare locuitorii acestui cartier sunt total apatici?! Doi pasi mai departe este maretul edificiu ce gazduieste Tribunalul Bucuresti si Judecatoria sectorului 2. Mi-a venit în gând zicala "afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul"!... Mi s-a parut ca am vazut destul, am oprit un taxi si ne-am întors în Piata Victoriei. În scurt timp urma sa ne întâlnim cu Pandhora, la Muzeul Național al Țăranului Român (va urma)
mai rar asa oameni rezistenti la soare, caldura si....impresii de tot felul! :)
RăspundețiȘtergereti-am mai zis cred, tu ai aceasta capacitate de a omogeniza individualizand lucrurile...ai putea fi ghid ca extra job sau pur si simplu din pasiune, esti facuta pentru a capta si a pastra atentia celor carora te adresezi (apropo de cele doua postari de ici) :)
astept urmarea! :*
:)) de câte ori am musafiri, încerc sa fiu ghid cât mai bun :) De data aceasta în Bucuresti, tu mi-ai fost ghid, asa ca multumita tie am urmat aceste minunate trasee, îmbogatindu-ne în fiecare zi impresiile despre capitala si împrejurimi.
ȘtergereChair daca apar târziu, am intentia sa scriu fiecare pagina din jurnalul acestei vacante minunate! :*
Cum m-ai obisnuit, mereu surprinzi esenta lucrurilor!
RăspundețiȘtergereCred ca s-a raspandit vreun "ceva" care ataca gandirea logica si bunul simt.
Mi-e tare frica ca nu lucreaza nimeni la antidot!
Am auzit destul de recent o idee ca langa Biblioteca Nationala, sa se construiasca o sala de concerte.
Sper sa nu fi fost doar un zvon... In ideea de a gazdui un public mai numeros la festivaluri, cum este
Festivalul Enescu. Mi-as dori foarte mult asa ceva. Desi nu se prea misca ceva pe acolo!
Dar, Speranta sper sa supravietuiasca!
O seara placuta sa ai!
sunt multe zvonuri si în legatura cu multe alte proiecte - sper din suflet ca vremea sa nu treaca fără folos, cu obiectivele nu sunt absurde, greu de îndeplinit şi poate inutile!
ȘtergereIar comorile pe care România le-a mostenit de la generatiile anterioare sa nu fie neglijate, irosite sau distruse!
O saptamâna minunata sa ai!
O sa mi se faca rau de tot dor de Bucuresti! :)) De frumusetea lui, de uratenia lui... :) Pentru mine, Bucuresti a fost si a ramas un "parc de distractii". Fiind doar "vizitator" imi pot permite luxul de a ramane indiferanta la "minusuri", chiar daca mi-ar palcea sa fie totul aproape perfect - dar nicio metropola nu este - si nu poate fi - perfecta. :)
RăspundețiȘtergereIn cladirea parlamentului as intra numai daca nu as avea de ales, chiar daca e a doua mare cladire, dupa Pentagon... :( In preajma cladirii am o senzatie asemanatoare cu aceea pe care o am in preajma insectelor (poate "mi se trage" de la politicieni) :)
Aaa! Sa nu crezi ca nu am observat catelusul care sade pe banca si te priveste cu interes cum il fotografiezi. :)
Pupici cu drag! <3 Noapte buna!
:)) ma bucur ca ai observat catelusul, nici mie nu-mi scapa sa observ micii "trecatori", pe oriunde ma plimb! :)
ȘtergerePalatul Parlamentului l-as mai vizita odata daca as sti ca traseul este mai generos si ghidul mai patriot :) Sunt tare curioasa sa vad nivelurile subpamântene - am auzit ca sunt vreo 9!
Pup si eu. Salutari patrupezilor din casa si bineinteles pupici si îmbratisari mamei si sorei <3
Cata energie... bravos pentru toate impresiile captate; parca as fi fost cu tine alaturi!.. Avem un oras frumos si chiar si eu, cu ceva timp in urma, ma gandeam sa-l privesc prin ochi de turist... Asa am si scris in unele postari... (sper sa reaiau cursul plimbarilor, mai ales ca tocmai ce am admirat biserica Gorgani, in postarile de pe ambele bloguri si asta mi-a adus aminte ca e timpul sa mai ies prin oras)...
RăspundețiȘtergereCat despre modul in care ghizii aleg sa prezinte, da... avem o problema. E drept, exista o lipsa de insufletire, zilele astea, desi de evenimente socio-culturale...nu ducem lipsa!! Regasesc in multe din postarile tale, in obiectiile facute, aspecte de care stiu, am luat cunostinta mergand in diverse locuri... Iar, divaghez si suntem, lol... la mijloc de saptamana!! *-* (si mi-am adus aminte, de exemplu, de chelnerii de la bai, de modul de servire, lentamente...pana la a uita cu desavarsire de clienti)... oh, da...si avem panouri unde te astepti mai putin, iar acolo unde ar trebui sa ma lamureasca unde suntem, la ce ne uitam, ce reprezinta cate o lucrare ori monument, ori vreo specificatie anume, etc, etc...ei, trebuie sa mai curga apa si pe Dambovita, si pe Dunare!!...Dar, sa nu ne impacientam... relaxul nu vine din prea multa gandire...lol smile on face *_*
Tare imi place cum prezinti locurile, lucrurile si diversele stari traite!
Toate cele pozitive si timp senin pentru restul saptamanii! Salutari autumnale cu drag, de tot si toate!
Alexa draga, nici nu stiu cum sa ma exprim ☺... ma bucur ca-mi dai dreptate dar nu ma bucur ca ai trait si tu asemenea situatii! Este trist ca suferit toti ca turisti în România si ca serviciile în acest domeniu sunt sub nivelul civilizatiei europene. Se pare ca lipseste o scolarizare speciala, pentru ca se vede ca doar bazându-ne pe bunul simt al angajatilor, rezultatele sunt rele de tot! Nu imi dau seama exact care este hiba! Daca nu ar exista clienti, nu ar fi nevoie de serviciile chelnerilor sau a receptionerilor, sau a mai stiu eu ce post sin serviciul turistic, însa din moment ce numarul hotelurilor si al rstaurantelor creste precum ciupercile dupa ploaie, se pare ca exista o alta sursa de finantare - faptul ca nu ne place cum suntem serviti nu ii afecteaa! Bizarul situatiei ma face sa ma întreb, oare numai noi si cateva din cunostintele noastre patim asemenea faze?! :) Sper totusi ca totul se va redresa si în curând, nu vom mai avea asemenea surprize neplacute!
ȘtergereTe pup draga mea. O toamna plina de bucurii sa ai!
Cata dreptate! am revenit (scuze pentru intarziere; dar, oricum nu uit de unde sa reiau firul "mitologic"...:) )*_* Intr-adevar, m-am lovit/ne-am lovit, la hotelul la care am stat, tocmai sus, in centru la Afrodita. Nu stiu cat mai trebuie sa asteptam sa fie totul ca in alte parti, adica de ce turismul sufera atata din multe puncte de vedere. Pentru ca am ajuns la Roman, mi-am zis in gand, "ia uita-te, mai bine veneam aici"... Sigur, un gand... per ansamblu...am ramas cu ideea unui sejur "spa&welness", cu prea mult timp in asteptare pentru o comanda "a la carte", incat...uneori am rarit mesele sau, chiar, am sarit peste ele...pana cand, aparent, spre sfarsitul sejurului, venind personal nou...am intrat pe un fagas cat de cat normal (pentru timpul de servire)! Vorba aceea, doar aveam nevoie de timp pentru calatorit, relaxare si, nicidecum, pentru admirat, lentamente, sala de mese a restaurantului. Cu tratamentul spa&relax a fost ok, insa lipseste acel ceva sa faca serviciul turistic memorabil. Buna intrebarea, de mai sus, pe care mi-ai pus-o...
ȘtergereCu optimism sper ca viitorul sa ne lamureasca...am observat cativa pasi facuti, inspre reabilitarea statiunii; apoi, am pastrat, mai mult pe lentila sufletului, aspecte afective, caci prima data am ajuns la Herculane cu mama la 6 ani... (ma debusoleaza ceea ce am vazut, recunosc si nu ajung sa postez...sunt inca la faza in care "ma minunez" cu ceea ce am surprins...), totul s-a degradat treptat, in ultimii ani, de cand n-am mai fost, incat nu stiu ce sa zic... Poate ca sunt/suntem prea sentimentale...
Pana la noi vesti, din tot si toate cele ce ne aduc bucurie, cu pozitivitate mereu la maxim...asa sa fim! Cu drag, Alexa