A trecut mai bine de o saptamana pana ca eu sa ma pot exprima in legatura cu tragicul eveniment!
Intr-un birou de ca. 80 m² lucrez impreuna cu inca 5 colegi. Ca peste tot (presupun) se isca din cand in cand mici certuri: unul prefera geamul deschis cand pentru altul zgomotul strazii e insuportabil, pentru altul aparatul de aer conditionat produce curenti de aer prea reci, unul vorbeste prea des - privat, la telefon, altul...Fiecare a avut macar o data o mica sau mai mare discutie contradictorie cu vecinul de birou. Fiecare in afara de unul singur: HW. De 15 ani in firma, linistit, respectuos, cuvincios, imbracat curat si ingrijit...Un adevarat "soarece de birou", gri- confundat cu decorul si totdeauna la datorie! "Cine poate ramane peste program?", "Cine poate veni pentru cateva ore sambata?" HW! Tot timpul constiincios, corect si harnic. Tata a trei copii- intre timp deveniti adulti; activ si in timpul liber: cu multa placere la dans, fitness, innot, sauna, teatru, spectacole muzicale...Un om aproape PERFECT!
Pana lunea trecuta, cand seful a organizat o sedinta fulger, in care ne-a comunicat ca: "HW se afla in arest sub acuzatia de crima, in urma propriei lui declaratii" CUM? CINE? CE? Am murmurat toti cu ochii mariti de soc si groaza! "Colegul nostru HW (aflat de altfel in concediu de odihna) in urma unei certe, si-a omorat nevasta prin sugrumare"!!!!!!!!!!!!
Prima jumatate de ora am ramas toti nemiscati, cu gandul ca asa ceva nu poate fi adevarat! Apoi am inceput sa comentam unul cu altul, incapabili sa intelegem cum s-a putut intampla o asemenea tragedie!
Nu a trecut de atunci nici o zi in care sa nu ma gandesc macar o data la colegul HW! De cinci ani de cand eu m-am angajat in firma, am lucrat cot la cot , zi de zi cu HW. L-am admirat de multe ori pentru felul lui de a fi...Si dintr-o data HW a devenit un MONSTRU! El care nu a incalcat niciodata vre-o regula de circulatie publica, care nu a manifestat niciodata un semn de agresivitate, nici macar verbala?!?
Ce criminolog il poate incadra pe colegul meu intr-un prototip?! Ce psiholog poate explica de ce si ce a determinat scurt-circuitul cerebral?
Pentru EA si EL viata s-a incheiat! Copiii lor vor trebui sa traiasca mai departe sub cumplita apasare a evenimentului petrecut!
Filozofii spun ca " Nimic nu este doar o intamplare" si totusi care e sensul acestei intamplari?!?
Cand destinul te loveste printr-un eveniment tragic se spune ca te-ai aflat "in momentul nepotrivit- la locul nepotrivit" Axele spatiu–timp s-au intersectat sub o sumbra constelatie!
Dar daca deschidem ochii cu adevarat, vedem ca in societatea in care traim, violenta a devenit la ordinea zilei. Suntem cel putin saptamanal socati de informatii:
-copil infometat sub ochii parintilor dependenti de droguri sau alcool;
-tata injunghiat de propriul fiu;
Intr-un birou de ca. 80 m² lucrez impreuna cu inca 5 colegi. Ca peste tot (presupun) se isca din cand in cand mici certuri: unul prefera geamul deschis cand pentru altul zgomotul strazii e insuportabil, pentru altul aparatul de aer conditionat produce curenti de aer prea reci, unul vorbeste prea des - privat, la telefon, altul...Fiecare a avut macar o data o mica sau mai mare discutie contradictorie cu vecinul de birou. Fiecare in afara de unul singur: HW. De 15 ani in firma, linistit, respectuos, cuvincios, imbracat curat si ingrijit...Un adevarat "soarece de birou", gri- confundat cu decorul si totdeauna la datorie! "Cine poate ramane peste program?", "Cine poate veni pentru cateva ore sambata?" HW! Tot timpul constiincios, corect si harnic. Tata a trei copii- intre timp deveniti adulti; activ si in timpul liber: cu multa placere la dans, fitness, innot, sauna, teatru, spectacole muzicale...Un om aproape PERFECT!
Pana lunea trecuta, cand seful a organizat o sedinta fulger, in care ne-a comunicat ca: "HW se afla in arest sub acuzatia de crima, in urma propriei lui declaratii" CUM? CINE? CE? Am murmurat toti cu ochii mariti de soc si groaza! "Colegul nostru HW (aflat de altfel in concediu de odihna) in urma unei certe, si-a omorat nevasta prin sugrumare"!!!!!!!!!!!!
Prima jumatate de ora am ramas toti nemiscati, cu gandul ca asa ceva nu poate fi adevarat! Apoi am inceput sa comentam unul cu altul, incapabili sa intelegem cum s-a putut intampla o asemenea tragedie!
Nu a trecut de atunci nici o zi in care sa nu ma gandesc macar o data la colegul HW! De cinci ani de cand eu m-am angajat in firma, am lucrat cot la cot , zi de zi cu HW. L-am admirat de multe ori pentru felul lui de a fi...Si dintr-o data HW a devenit un MONSTRU! El care nu a incalcat niciodata vre-o regula de circulatie publica, care nu a manifestat niciodata un semn de agresivitate, nici macar verbala?!?
Ce criminolog il poate incadra pe colegul meu intr-un prototip?! Ce psiholog poate explica de ce si ce a determinat scurt-circuitul cerebral?
Pentru EA si EL viata s-a incheiat! Copiii lor vor trebui sa traiasca mai departe sub cumplita apasare a evenimentului petrecut!
Filozofii spun ca " Nimic nu este doar o intamplare" si totusi care e sensul acestei intamplari?!?
Cand destinul te loveste printr-un eveniment tragic se spune ca te-ai aflat "in momentul nepotrivit- la locul nepotrivit" Axele spatiu–timp s-au intersectat sub o sumbra constelatie!
Dar daca deschidem ochii cu adevarat, vedem ca in societatea in care traim, violenta a devenit la ordinea zilei. Suntem cel putin saptamanal socati de informatii:
-copil infometat sub ochii parintilor dependenti de droguri sau alcool;
-tata injunghiat de propriul fiu;
-elev ce-si impusca profesorii si colegii de scoala;
-femei sau copii maltratati si abuzati sexual; s.a.m.d.
Drame de jur imprejur! Cum putem recunoaste din timp- pentru a putea STOPA, cine va fi urmatoarea victima, cine va fi agresorul?!?
-femei sau copii maltratati si abuzati sexual; s.a.m.d.
Drame de jur imprejur! Cum putem recunoaste din timp- pentru a putea STOPA, cine va fi urmatoarea victima, cine va fi agresorul?!?
In lumea intreaga, inchisorile sunt suprapopulate!
Ce facem noi - SOCIETATEA - fals?! Goana in cariera, stressul zilnic ce devine tot mai amplu, urcusurile si coborasurile din viata privata, crizele sociale sau economice prin care suntem tarati vrand ne-vrand?!?!?!
Lupta de a ramane OM e din ce in ce mai puternica si culmea: cei slabi devin FIARE!
Ce facem noi - SOCIETATEA - fals?! Goana in cariera, stressul zilnic ce devine tot mai amplu, urcusurile si coborasurile din viata privata, crizele sociale sau economice prin care suntem tarati vrand ne-vrand?!?!?!
Lupta de a ramane OM e din ce in ce mai puternica si culmea: cei slabi devin FIARE!
Se intampla multe drama alaturi de noi si nu le vedem. Mario
RăspundețiȘtergereBuna ziua,Carmen. Nu mai stiu unde te-am gasit dar te citesc.
RăspundețiȘtergereEste simplu de explicat .Omul parea perfect la exterior.Era tacut si linistit?Dar daca vorbeai cu el,parea timid,era retras fata de societate,era un introvertit?A adunat prea multe in el si acum a refulat si din pacate nu dandu-se cu capul de pereti, trezindu-se .
Carmen,oamenii de tipul acesta sunt cei mai periculosi si ...dezechilibrati psihic.De aceea socializarea este atat de importanta in educatie.
ma bucur ca ai reusit sa treci peste socul unui astfel de moment.
RăspundețiȘtergereviolenta ne insoteste din cele mai vechi timpuri; se pare ca pe un fond psihic labil acest instinct animalic scapa de sub control. ne simtim mai loviti ca oricand de aceste fapte, pentru ca era digitala in care traim face ca actul de violenta sa fie mai oribil ca oricand, iar media ne aduce vestile despre violenta in timp record. vestea buna este ca in ultima vreme tot mai multa lume ia atitudine impotriva violentei domestice: http://www.youtube.com/watch?v=ctoZbeD-GlY
e un inceput care arata ca am incetat sa mai fim spectatori.
Liviu Rebreanu spunea in Ciuleandra...
RăspundețiȘtergere"in clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit sa ramana singur. de-abia atunci i se lamureste ca el constituie o lume separata, complicata, fara legaturi cu ceilalti oameni si restul lumii, decat doar materiale. oamenii comunica intre ei prin semne conventionale si astfel si-au facut iluzia desarta ca se si inteleg. in realitate fiecare atribuie celorlalti ceea ce simte dansul si atata tot. [...] tragediile ca si bucuriile cele mari omul le traieste totdeauna in deplina singuratate si de aceea, cand isi simte sufletul mai sfasiat, isi simte si singuratatea mai mare."
N-am avut ghinionul de a lucra cu un astfel de om, deşi m-am întrebat de multe ori, văzând atâta violenţă la ştiri, cum ar fi să aud că un coleg de-al meu ar face aşa ceva. Cred că ar fi groaznic.
RăspundețiȘtergereEu cred că o parte din vină o poartă şi televiziunile prin promovarea ştirilor violente. Mă uitam pe 1 decembrie la Ştirile ProTv, când au dat aproape o oră ştiri despre români care au realizat lucruri frumoase în viaţă. Atât români din ţară, cât şi din străinătate.
Am spus atunci că dacă am avea numai ştiri dintr-astea tot timpul, lumea ar deveni mai bună şi mai civilizată...
Da este groaznic! cu atât mai mult cu cât el- vazut din afara- de noi, colegii, s-a comportat 15 ani exemplar!
RăspundețiȘtergereTraim într-o lume bolnava si nu cunoastem înca un contramediu! si boala evolueaza zi de zi!...
Da ,CARMEN, nu am citit articolul,si i-mi pare rau da l-am citit,asfel de stiri au un puternic efect, negativ, asupra stari mele de liniste. Eu incet, incet, mi-am creat un fel de "sfera"a linisti,in care imaginar ma afllu eu,protejat de toate relele. Dar ca sa intelegi acest gen de autoaparare(ca de fapt asta e)va trebui odata sa -ti povestesc cate ceva despre mine.
RăspundețiȘtergereDa Joco,
RăspundețiȘtergerecând ai sa gasesti de cuvinta, ai sa-mi povestesti ce ti s-a întâmplat...Eu sunt aici, oricând pentru prieteni :)