Hârtia aurie pentru cadoul de Craciun

Într-o zi, tatal tocmai sosit acasa, îsi gaseste biroul ravasit si descopera ca din rola de hârtie fina aurie, pastrata "pentru ocazii deosebite" a mai ramas doar un rest si acela ciopârtit. Nervos peste masura, începe sa strige la fetita lui de 6 ani, o cearta si apoi încheie amenintând-o:
"În câteva zile este Craciunul. Pentru tine nu o sa fie nimic sub brad!"
În seara de Ajun, când tatal s-a întors de la serviciu, fetita l-a asteptat în hol, i-a întins o cutie împachetata în hârtia aurie si cu voce vinovata a spus: "Este pentru tine Tati. Craciun fericit!"
Tatal înduiosat si cumva rusinat pentru felul în care a reactionat câteva seri înainte, o mângâie pe parul buclat, îsi dezbraca paltonul si-l agata în cuier si curios, desface repede pachetelul. Dar...spre surprinderea lui...cutia este goala! Si atunci simte din nou cum sângele îi clocoteste de mânie si striga:
"Ai risipit hârtia asta scumpa pentru a împacheta o cutie goala?!"
Fetita, cu lacrimi în ochi, abia reuseste sa mai îngâne înainte de a izbucni în plâns:
"Dar Tati, am pus atâtea pupicuri în ea, pâna am umplut-o!"
Câteva secunde, colericul tata nu-si revine din stupoare, apoi înduiosat peste masura, îngenuncheaza în fata fetitei si o mângâie, negasind nici un cuvânt potrivit!
Câteva luni mai târziu, fetita este lovita de o masina si...devine îngeras.
Dupa înmormântarea fetitei, tatal a pastrat cutia aurie, lânga patul lui, întreaga viata...în fiecare seara a deschis cutia si si-a luat un pupic, din pretiosul cadou pe care fetita lui dulce i l-a daruit cu inima curata...

Emotionanta poveste am gasit-o în editia de luna aceasta a revistei localae Der Lechhauser (Augsburg). Cu greu mi-am stapânit o lacrima...
Mi-am amintit cum am plâns, copil fiind, când bunica mi-a citit "Fetita cu chibriturile"/Hans Christian Andersen. Ani în sir am fost impresionata de trista poveste pertecuta în preajma Craciunului, neîntelegând de ce nimeni nu a ajutat-o pe fragila fetita...
Cui îi sunt de folos remuscarile tardive?!
De aceea - spun eu - nu ar fi rau sa privim mai atenti în jurul nostru, sa ne luam mai mult timp pentru a judeca lucrurile din mai multe puncte de vedere, mai ales atunci când decizia pe care o luam e importanta în viata unui om. Poate ca nu vom mai avea niciodata sansa de a schimba o hotarâre pripita.
Celor dragi noua sa le aratam zilnic dragostea pe care le-o purtam, sa avem întelegere si rabdare cu cei mici sau foarte tineri, dar si cu cei vârstnici. Totodata sa apreciem la adevarata valoare fiecare gest de gingasie venit din partea copiilor nostri. Si sa ne bucuram de sanatate - este darul cel mai de pret pe lumea aceasta!
În perioada de Advent, se organizeaza peste tot actiuni de strângere de fnduri cu scopuri caritabile; este de asemenea un moment în care trebuie sa aratam ca nu suntem indiferenti fata de cei mai lipsiti de noroc. Fiti spendabili... Sarbatorile de Craciun vor fi mai frumoase ca oricând!