În traducerea lui Dan Danila, câteva versuri:
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cum să-mi ţin sufletul acesta - cum
să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
deasupra-ţi către altceva, din afară?
Ah, cum aş vrea să-l pot ascunde-acum,
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ţi se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrăţişare
şi ne cuprinde ca arcuşul care
din două coarde-acelaşi sunet smulge.
Ci cărui instrument îi suntem strună?
Ce cântăreţ ne poartă-n a sa 
mână?
mână?O, cântec dulce!
AI LUMII REGI SUNT AZI BĂTRÂNI
Ai lumii regi sunt azi bătrâni
şi de urmaşi deja uitară,
căci fiii vor de prunci să moară,
iar fiice palide scăpară
coroane bolnave din mâini.
În bani, poporul le zdrobeşte
căci banul lumea stăpâneşte,
în noi maşini sunt modelate
voinţei lor îngenuncheate;
dar de noroc, ei nu au parte.
Metalul însă, vrea să lase
monezi şi roţile dinţate,
scăpând vieţii lui mărunte,
ar vrea, din fabrici şi din case
înspre filoanele uitate
să se coboare iar, sub munte
ce-n urma lui se zăvoreşte.
(daca doriti sa cititi câteva poeme...)
ce bine ca ne mai tragi de mâneca! Minunate sonete de dragoste a scris...Frumos ca ni l-ai amintit!
RăspundețiȘtergereunul dintre preferatii adolesecentei mele...imi amintesc ca am cautat mult prin saracia librariilor comuniste pana am gasit o editie superb ilustrata (pentru vremurile de atunci). acum stau si ma-ntreb pe unde o fi...mai simplu sa incerc sa o scot de la naftalina, macar pentru cateva clipe, pe cea care eram atunci.
RăspundețiȘtergeresper ca de asta sa se posteze, ca ieri am incercat si n-am reusit se pare.
Da Alina, si mie îmi place mult si din când în când mi-e dor...citesc câteva versuri...
RăspundețiȘtergere