Ca în fiecare an, în noaptea de 5/6 decembrie Mos Nicolae va veni la geamuri si va vedea copiii care dorm si sunt cuminti; acestora le va lasa în ghete banuti de ciocolata îmbracati în staniol auriu, mere, nuci si mandarine si o legatura de nuieluse frumos colorate (exceptii de la regula sunt deseori întâlnite...); celor mai lenesi si neascultatori, le va pune doar o nuia adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa!
Ce frumoase erau timpurile când îmi pregateam cu emotie cizmulitele!
Timpul a trecut... însa cu aceeasi bucurie am retrait momentele, în postura de parinte, alturi de fetitele mele...Si aceste timpuri au zburat....
Poveste lui Mos Nicolae este foarte, foarte veche...atât de veche, încât nimeni nu mai stie sa desparta adevarul de nascocire...
Nascut în anul 230, în cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce parintii i-au murit, în urma unei boli necrutatoare, Nicolae si-a împartit averea saracilor si a întemeiat mânastirea Sionului de lînga Mira - capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim. Nicolae era episcop când s-a întors în Mira, unde s-a si stins din viata, în anul 345.
Sfântul Nicolae a ramas cunoscut ca protector al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor şi în special, al copiilor mici.
Legenda spune ca un nobil sarac, avea trei fete de maritat, dar fara zestre nimeni nu le cerea mâna; fetele plângeu în fiecare seara. Auzind despre soarta lor, Sf. Nicolae s-a simtit tare înduiosat si a vrut neaparat sa le ajute. Noaptea, a aruncat pe geam trei saculeti cu bani de aur...Dimineata, când fetele au vrut sa încalte sosetele pe care de cu seara le spalasera si le pusesera la uscat în apropierea geamului, au descoperit banii si tare, tare mult s-au bucurat! Poate la fel de mult cum se bucura fiecare generatie de copiii, când dimineata de 6 decembrie, descopera dulciurile din sosete sau cizmulite!
Legenda nu are voie sa moara! Daca nu mai aveti copii carora sa le luceasca ochii de bucurie la descoperirea surprizelor din ghetute, faceti ca mine: daruiti dulciuri unui copil din vecini...Cu siguranta aveti unul care merita sa se bucure de atentia dumneavoastra!
Ooooo ce emotionant! Carmen, tu stii sa atigi coarda sensibila! Am sa fac exact cum spui tu, am sa daruiesc pungulite cu dulciuri, pe aici prin veini...Am destui dragalasi, ai caror parinti nu-si permit financiar prea multe! Multumesc de sfat!
RăspundețiȘtergereSi uite asa mai pasim fiecare o treapta spre Cer!
RăspundețiȘtergereDaaa! ce vremuri faine cand eram copii! :-)
RăspundețiȘtergereAdriana, uita-te adânc în sufletul tau...ai sa regasesti copilul fericit de atunci! :-)
RăspundețiȘtergereDa frumosi copii mai ai! sa-ti traiasca!
RăspundețiȘtergereMultumesc Liliana![baietii i-am "adoptat" :-)]
RăspundețiȘtergere