luni, 11 ianuarie 2010

HIBERNALA

minum
Ciclonul Daisy a traversat tara fara a lasa în urma-i dezastre, asa cum anticipasera meteorologii. Nordul a fost mai puternic afectat de ninsori abundente si vânt deosebit de puternic. În Bavaria însa, a nins doar atât cât sa pot spune vesela: "Este iarna!" Natura s-a gatit în alb, ca o mireasa. Izvoarele parca au încremenit, formând turturi curgatori, ca si când cineva acolo sus, a rasturnat un borcan din care picura miere zaharisita. Copacii cu crengile golase si pudrate, par stafii cu multe brate. Brazii învasmântati în mantia alba, sunt soli mândrii, veniti sa anunte parada fulgilor de nea.
Si ninge...si ninge ca-n povesti!...Si la mine de azi s-a încheiat concediul!...Pornesc spre birou în noapte, ma întorc acasa în noapte...nangih

10 comentarii:

  1. uauuu... a doua fotografie e de poveste...
    ma bucur ca vifornita n-a lasat urme rele; auzisem lucruri infricosatoare despre iarna din germania; iarna de dupa anul nou a fost un pic diferita fata de cea din constanta... ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este Mosule! Zilele astea sunt asa cum am trait eu fiecare iarna în copilarie! Dupa 8 ani fara zapada, în sfârsit imagini de povesti - asa cum bine spui. Sa vedem cât dureaza?! Sper ca macar doua weekend, sa ma pot bucura în voie!
    Sotul meu care merge la serviciu cu automobilul - 100km dus si 100km întors...nu se bucura asa ca mine! si daca mai pui la socoteala ca...seara macar trebuie sa curete de zapada zona din fata casei :-(
    Dar eu ma bucur de fiecare fulg!

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbe fotografii! Ti-a fost dor de zapada... acum este, nu? Mie sincer nu-mi place iarna, simplu: pentru ca nu-mi place frigul. Imi amintesc timpul (nu e mult de atunci, un an) cand si eu mergeam cu "noaptea-n cap" la scoala si de multe ori la intoarcere era tot intuneric. Nu-mi lipseste starea de oboseala sau de somn intrerupt de desteptator, dar senzatia aia de un inceput... inca necunoscut care ma facea sa grabesc pasul...recunosc imi lipseste.
    Oricum fiecare varsta cu frumusetile ei...acum ma pregatesc sa zbor peste Ocean...o experienta pe care nu credeam ca o voi trai, pe care daca inca as mai fi lucrat nu o traiam...Acum e posibil fiind ca sunt stapana pe timpul meu.
    Ei vom trai si vom vedea ce iese din asta!!
    cu drag Cici

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur Cici draga, pentru ca zborul se apropie din zi în zi si tot odata ti se deschide poarta spre o alta lume!
    Cât despre iarna...o iubesc asa ca pe fiecare anotimp. Daca ma îmbrac si ma încalt corespunzator temperaturii (si eu prefar sa fiu mai bine prea-îmbracata, decât sa înghet)atunci nu-mi sta nimic în cale! :-) te pup

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoase peisaje, intr-adevar. Si o saptamana de concediu in plus. Pentru ca nu imi place sa invidiez, ma bucur pentru tine. Esti o norocoasa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Peisajele sunt minunate! Pur si simplu ma uit de jur împrejur...si le gasesc :-)
    Norocul...l-am cautat mult timp (sincera sa fiu) dar l-am gasit!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ei bine, de la minunatele peisaje ai trecut la peisajul biroului, din păcate, nu?
    Of of, ştiu prea bine senzaţia. Mă tot gândesc de ce naiba îmi doream când eram mic să ajung mare, să am serviciu şi aşa mai departe. De aş fi ştiut eu adevărul... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, asa este Cell61. Ieri a fost o zi luuuuuuungaaaa!
    Si eu ma întreb: de ce nu primim pensia vre-o 25-30 de ani si abia apoi sa începem sa lucram?! Hmmm, din pdv-ul acesta sistem nu e "prost" dar din toate celalalte privinte este "bolnav+prost"!
    O zi buna Cell61! :-)

    RăspundețiȘtergere
  9. :)
    poza cu lebede ...imi vine sa o piratez
    :)
    multumesc

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu ai fi prima! se poarta! Glumesc :-)
    Ma bucur ca-ti place. Aici, ori ce lac are macar o familie de lebede. Cu toate ca nu e nici un contrast, albul zapezii cu albul lebedelor se completeaza minunat!

    RăspundețiȘtergere