Pasarile au încetat sa cânte iar copiii nu mai puteau sa râda, dar nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe
Într-una din zile, un tânar curajos a decis sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au însotit, dându-i tânarului din puterea lor, pentru a reusi sa învinga puternicul balaur. Calatoria lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tânarul a reusit sa gaseasca castelul balaurului, unde era întemnitat Soarele.
Si a început o lupta, care a durat zile întregi pâna ce balaurul a fost înfrant. Ranit si la capatul puterilor, tânarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante în el.
Natura a reânviat, oamenii au reînceput sa zâmbeasca, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sângele cald din ranile sale curgea pe zapada. În timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamântul destelenit. Cand ultimul strop de sânge al tânarului s-a scurs pe zapada imaculata, acesta a murit, fericit totusi ca viata lui a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa împleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La începutul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, femeilor celor dragi sau fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sângelui bravului tânar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa înceapa.