Între vis si realitate...: martie 2010

Acesta este motto-ul expozitiei de lalele din Gradina Botanica.
Astazi nu numai ca a fost frig si a plouat în reprize dese, dar am mai si pierdut o ora prin trecerea la Ora oficiala de vara!
Pe la ora amiezii ne-am propus sa vizitam Gradina Botanica, unde s-a deschis de câteva zile o expoziti a florilor de primavara si chiar s-a anuntat si o expozitie de fluturi exotici vii, în Casa Tropicala. Si buna idee am avut!
Parada florilor, culorilor si parfumurilor ne-a bucurat sufletul si ochiul. Oriunde am privit, am fost încântati cât de minunata poate fi NATURA. Incredibil ce frumuseti poate creea! Primule uriase, lalele Papagal, narcise si flori de nu-ma-uita, aranjamente florale la nivel de mare arta, decoratiuni pe care le porti pe retina ochiului si în memorie zile întregi, poate chiar saptamâni.
Apogeul încântarii este însa atins în momentul în care pasesti în Casa Tropicala. Sutele de fluturi ce zboara de jur împrejurul tau, îti creeaza impresia ca te-ai desprins de lumea reala, esti pe un tarâm de povesti, unde oamenii convietuiesc natural si în deplina armonie cu fluturii si plantele. Nu exista nici un risc, nici o primejdie, totul e doar bucurie! Minunat!
A trebuit sa ma asej pe marginea bazinului pentru a savura pe deplin fantasticul sentiment! Fluturii zboara fara teama, aproape ciocnindu-se cu tine si când au chef, pur si simplu fac un popas pe umarul tau. Culorile si marimea fluturilor sunt de-a dreptul impresionante, gândul te poate duce la studioul de filmare Avatar, aici însa nimic nu e science fiction! Totul este realitate pura si dulce!
Dar ce m-a impresionat mai mult si mai placut, este faptul ca Gradina Botanica a fost plina! Tineri îndragostiti, parinti cu copii mici, bunici si adolescenti, handicapati în carucioare, bebelusi în rucsac, doamne însotite de catelusi zgribuliti, parca întregul oras si-a dat întâlnire duminica aceasta în oaza de frumusete. Si pe fetele tuturor s-a putut citi multumirea sufleteasca si bucuria ca indiferent cât de cruda este primavara cu noi, am reusit totusi sa petrecem o zi minunata!

Astazi în drum spre casa, a trebuit sa ocolim un cartier întreg "Alarma: bomba" a devenit ceva obisnuit în ultimii 40 de ani, pentru locuitorii Germaniei. Mai totdeauna când se sapa la adâncime, se descopera resturi din timpul bombardamentului celui de-al II-lea razboi mondial. În mod civilizat, zona este imediat evacuata si circulatia deviata. Nimeni nu se mira si exercitiul este deja rutina.
În panica intra doar noii veniti, asa cum am fost noi, acum 10 ani. Locuiam într-o casa cu mai multe apartamente. Eu eram la serviciu si fetitele tocmai se întorsesera de la scoala când vizavi s-a dat alarma. Pe strada se anunta la megafon si un politist suna la fiecare usa, ordonând parasirea imediata a locuintelor. Fetele m-au sunat îngrozite. Si pentru mine situatia era total noua si cu greu am priceput ce-mi rapotreaza. "Mami, ce ne facem?!" Mi-am stapânit socul si cu voce calma am încercat sa le linistesc. Pentru ca ploua, am propus sa mearga la magazinul de mobila din apropiere, în raionul amenajat pentru copii. În panica produsa, fetele au tras usa, fara a avea cheie la ele...Au plecat cu alti câtiva vecini si dupa câteva ore, când zona a fost declarata "în afara pericolului" toata lumea s-a reîntors în apartamente. Portarul/omul de servici, aici numit "der Hausmeister" a gasit fetele cu lacrimi în ochi, în fata usii închise. A scos un card de plastic din buzunar si în doua minute si trei miscari, a deschis fetelor usa. Acestea au multumit dar bucuria a luat treptat locul nesigurantei...Este edevarat ca aveam o broasca ieftina, dar daca asa usor se deschide o usa, atunci oricine poate intra la noi?! Multumim lui Dumnezeu, nu s-a întâmplat niciodata! Acesta a fost însa momentul când o noua scuza a fost inventata. De câte ori gasesc ceva sticat sau deranjat (o farfurie sparta, firimituri necuratate, etc.)si nici una, nici alta nu se recunoaste vinovata, singura explicatie ramasa este "der Hausmeister ist schuld!" Hausmeisterul a facut toate prostioarele la noi în casa!
De câtiva ani locuim în casa noastra, fetele sunt mari...nu avem portar dar cazuri neelucidate la care singurul raspuns posibil este "Hausmeisterul este de vina!" sunt frecvente înca si azi! Si fetele îsi dau coate "Ce bine ca mama are simtul umorului!"