joi, 20 august 2009

GRATIA SI ELEGANTA,

sunt caractere ce teoretic nu se potrivesc Zodiei Leului, sub semnul careia e nascuta verisoara mamei mele, calitati cu care insa Geta e pe deplin dotata!
Ieri, alaturi de cei peste 60 de invitati, am participat la serbarea zilei de nastere, in idilica Gradina de Vara a Restaurantului Kulisse din Ulm.
Asa cum de altfel ne-am asteptat, Getuta ne-a fermecat din nou prin felul ei de a fi. A impartit zambete si cuvinte frumoase, lasand sa se creada ca, organizarea acestei petreceri perfecte a fost de fapt "o bagatela"!
Bineinteles ca intreaga familie a sustinut-o, asa incat, cu flori, poezie, voie-buna, mancaruri alese si bauturi exceptionale si nu in ultim rand, in cercul de prieteni deosebiti, care o insotesc cu devotament de-o viata, am petrecut o zi minunata!
PS. Cei care au dorit neaparat sa-i faca Getutei un cadou material, au donat bani, in pusculita Azilului de Animale din Ulm. Actiune caritabila de admirat!
********************************************************************diashow:
~ **

marți, 18 august 2009

MIRCEA

***

Zilele trecute a trecut pe la noi curajosul meu frate. De ce subliniez "curajos"?
Pentru ca s-a incumetat sa parcurga aproximativ 3000 km. pe motocicleta, in doar doua etape: Sibiu-Augsburg-Alcaniz.
Chapeaux!!!

Si pentru ca tocmai vorbisem despre lebede, rate si gaste...mi-a povestit despre simpaticul boboc de rata, care hraneste o haita de Koi infometati, intr-o gradina zoologica din Japonia.
Asta da PRIETENIE!
Chapeaux!!!

LACUL LEBEDELOR



Una dintre cele mai mari pasari de apa ce poate zbura, lebada, a fascinat inca din timpurile Greciei antice si pana in epoca moderna, a inspirat compozitori, pictori, balerini, bijutieri, a induiosat in povesti si basme fiecare generatie de copii. Oare de ce? Poate pentru ca "lebada e gratioasa" cu gatul lung, are miscari lente si elegante, este de un alb imaculat – simbolizand puritatea? sau mai rar, total neagra – simbolizand insingurarea?... Poate pentru ca partenerul ei este unul pe viata, fidelitatea absoluta fiind idealul nostru de convietuire?...
Fiecare lac are cel putin o familie de lebede si o multime de rate si gaste salbatice, care de cand cu modificarile climatologice, raman aici si peste iarna. Practic, lacul le apartine; au invatat insa sa fie tolerante...impartind paradisul natural cu oamenii.
In cateva minute cu masina sau bicicleta, cele 5 mari lacuri din imprejurimile Augsburgului, testate cu regularitate de catre Ministerul Sanatatii stau la dispozitia iubitorilor de natura. Inconjurate de padure, ofera combinatia ideala celor ce doresc sa simta pentru cateva ore "miroasul de concediu".
Recunosti cumva farmecul atmosferei estivale de la Marea Neagra. Singura deosebire este ca aici apa e clara si limpede, iar putinele valuri sunt produse doar de catre un vaporas cu telecomanda... In cate o zi este foarte aglomerat, dar un loc'sor -mai mult sau mai putin romantic, gaseti oricand!

A devenit obisnuinta ca bucatile de paine ramase dupa picknick sa fie oferite pasarilor. Dupa-amiaza, cand soarele are razele mai tocite, apar pe serii la mal si cer sa fie hranite (un tip modern de simbioza). Fiecare copil stie ca daca se apropie prea mult de puii dragalasi, imbracati in puf cenusiu, vor fi atac ati de Mama sau Tatal-Lebada- care in asemenea situatii nu realizeaza ca si cei mici sunt tot un fel de pui!
Ce poate fi mai frumos intr-o zi caniculara, decat o baie buna- racoritoare, intr-un lac curat, in perfecta armonie cu natura?!

luni, 17 august 2009

FARA CUVINTE

A trecut mai bine de o saptamana pana ca eu sa ma pot exprima in legatura cu tragicul eveniment!
Intr-un birou de ca. 80 m² lucrez impreuna cu inca 5 colegi. Ca peste tot (presupun) se isca din cand in cand mici certuri: unul prefera geamul deschis cand pentru altul zgomotul strazii e insuportabil, pentru altul aparatul de aer conditionat produce curenti de aer prea reci, unul vorbeste prea des - privat, la telefon, altul...Fiecare a avut macar o data o mica sau mai mare discutie contradictorie cu vecinul de birou. Fiecare in afara de unul singur: HW. De 15 ani in firma, linistit, respectuos, cuvincios, imbracat curat si ingrijit...Un adevarat "soarece de birou", gri- confundat cu decorul si totdeauna la datorie! "Cine poate ramane peste program?", "Cine poate veni pentru cateva ore sambata?" HW! Tot timpul constiincios, corect si harnic. Tata a trei copii- intre timp deveniti adulti; activ si in timpul liber: cu multa placere la dans, fitness, innot, sauna, teatru, spectacole muzicale...Un om aproape PERFECT!
Pana lunea trecuta, cand seful a organizat o sedinta fulger, in care ne-a comunicat ca: "HW se afla in arest sub acuzatia de crima, in urma propriei lui declaratii" CUM? CINE? CE? Am murmurat toti cu ochii mariti de soc si groaza! "Colegul nostru HW (aflat de altfel in concediu de odihna) in urma unei certe, si-a omorat nevasta prin sugrumare"!!!!!!!!!!!!
Prima jumatate de ora am ramas toti nemiscati, cu gandul ca asa ceva nu poate fi adevarat! Apoi am inceput sa comentam unul cu altul, incapabili sa intelegem cum s-a putut intampla o asemenea tragedie!
Nu a trecut de atunci nici o zi in care sa nu ma gandesc macar o data la colegul HW! De cinci ani de cand eu m-am angajat in firma, am lucrat cot la cot , zi de zi cu HW. L-am admirat de multe ori pentru felul lui de a fi...Si dintr-o data HW a devenit un MONSTRU! El care nu a incalcat niciodata vre-o regula de circulatie publica, care nu a manifestat niciodata un semn de agresivitate, nici macar verbala?!?
Ce criminolog il poate incadra pe colegul meu intr-un prototip?! Ce psiholog poate explica de ce si ce a determinat scurt-circuitul cerebral?
Pentru EA si EL viata s-a incheiat! Copiii lor vor trebui sa traiasca mai departe sub cumplita apasare a evenimentului petrecut!
Filozofii spun ca " Nimic nu este doar o intamplare" si totusi care e sensul acestei intamplari?!?
Cand destinul te loveste printr-un eveniment tragic se spune ca te-ai aflat "in momentul nepotrivit- la locul nepotrivit" Axele spatiu–timp s-au intersectat sub o sumbra constelatie!
Dar daca deschidem ochii cu adevarat, vedem ca in societatea in care traim, violenta a devenit la ordinea zilei. Suntem cel putin saptamanal socati de informatii:
-copil infometat sub ochii parintilor dependenti de droguri sau alcool;
-tata injunghiat de propriul fiu;
-elev ce-si impusca profesorii si colegii de scoala;
-femei sau copii maltratati si abuzati sexual; s.a.m.d.
Drame de jur imprejur! Cum putem recunoaste din timp- pentru a putea STOPA, cine va fi urmatoarea victima, cine va fi agresorul?!?
In lumea intreaga, inchisorile sunt suprapopulate!
Ce facem noi - SOCIETATEA - fals?! Goana in cariera, stressul zilnic ce devine tot mai amplu, urcusurile si coborasurile din viata privata, crizele sociale sau economice prin care suntem tarati vrand ne-vrand?!?!?!
Lupta de a ramane OM e din ce in ce mai puternica si culmea: cei slabi devin FIARE!

miercuri, 5 august 2009

VERONA - VISUL ORICAROR INDRAGOSTITI


....
Din cauza aglomerarii de evenimente deosebite din ultimile doua saptamani, nu am gasit inca timp sa scriu despre mini-concediul petrecut in Verona- cadou din partea sotului meu, cu ocazia aniversarii casatoriei. Nimic mai romantic!
Cea mai cunoscuta capodopera a lui Shakespeare, tragedia „Romeo and Juliet“, poveste de altfel fictiva a celor doi indragostiti, care lupta impotriva destinului, a adus si mai mult renume orasului si asa incarcat de istorie. O istorie ce ti se asterne la picioare. Doar plimbandu-te ai parte de lectii de istoria arhitecturii... piazzete, strazi, cladiri, statui, stradute inguste cu miros de veac...Un oras tipic italian, romantic si linistit, departe de aglomeratia marilor metropole, numit si “Urbis Nobillissima”. Alaturi de numele Romeo si Giulietta sta si cel al lui Dante Alighieri- inegalabilul poet si filozof, gazduit de veronezi in perioada exilului sau. Statuia poetului priveste ganditor la fortareata transformata in muzeu „Castelvecchio“, inconjurat de stradute cu terase unde trebuie sa gusti neaparat: bezele"Baci di Giulietta" desertul „Tiramisu“ sau „Valpolicella“- vinul favorit al lui Hemingway.

Verona a dat lumii poeti celebri- Catullus, compozitori sau pictori –Veronese, arhitecti, teologi, scriitori, poeti si filozofi. Verona era locul de reculegere iubit de Cezar si mult mai tarziu, chiar si Napoleon cantoneaza in Castelvecchio supranumit si castelul cu sapte turnuri.
Alte nume celebre stau insirate tot la cativa metri, pe Via Mazzini. Magazine stilate ca Dolce & Gabbana, Gucci, Armani si Stefanel ambitioneaza in lux...
Statisticile spun ca in fiecare an, Verona este vizitata de milioane de turisti, atrasi aici si de evenimentele muzicale ce se desfasoara in Arena di Verona.


Amfiteatrul roman, excelent pastrat si restaurat, ofera „scaune“ de marmura in 44 randuri, melomanilor carora ne-am alaturat si noi, vizionand opera Aida. Amfiteatrul este al III-lea ca marime in lume si constituie cel mai impozant obiectiv al orasului. Artistii de pe scena nu au nevoie de amplificare prin microfoane si acustica permite un sonor impecabil pana in ultimile randuri; ni s-a spus ca la doar cativa metri departare de arena nu se aude nimic! Totul e impresionant si maret…trairile sunt atat de puternice si…cu imaginatia mea bogata, greu mi-a fost sa ma hotarasc : sa raman pe timpul gladiatorilor romani sau sa trec in lumea Egiptului antic ?! Fascinatia muzicii a castigat si odata cu asternerea serii, m-am lasat tot mai mult purtata pe aripile muzicii lui Verdi. O seara de neuitat!
Un alt loc important de popas este Piazza delle Erbe, in care ajungi strabatand Via Mazzini, o stralucitoare artera comerciala, la capatul careia piata ti se deschide in toata spledoarea ei. Oriunde te intorci descoperi cu privirea constructii medievale superbe, cladiri unice care poarta si azi insemnele familiilor instarite care le-au ridicat si locuit cu secole in urma. De aici sunt cativa pasi pana la curtea familiei Capulet , deschisa turistilor care spera parca si azi la aparitia Julietei in balcon. Casa familiei Montague (Montecchi) este din pacate in proprietate private si doar de pe strada de admirat. Familia della Scala- este cea care si-a lasat amprenta in fiecare coltisor in Piazza dei Signori.
Stradutele Veronei sunt minunate, stramte, atat cat razele de soare sa mangaie florile care atarna la fiecare fereastra. Poti umba zile in sir si nu reusesti sa vezi tot ce are orasul mai frumos.
Hotelul nostrum a oferit deasemenea o priveliste deosebita prin amplasamentul in apropierea raului Adige, care prin micile bijuterii arhiectonice ce-i unesc malurile este unul din cele mai iubite locuri de plimbare. Ponte Pietra - pod al carei jumatate de bolta, dateaza de pe vremea romanilor, Ponte Scaliger- care impune prin frumusetea coloanelor terminate sub forma de “coada-de-randunica”- de altfel un motiv care alaturi de "scarita” inseamna: apartine Familiei della Scala.
Zidul de aparare, cu turnuri si porti, s-a conservat fantastic si inconjoara intreg centrul istoric.
Veronezii sunt obisnuiti sa treaca prin Piazza Bra, pe langa decorurile folosite pentru punerea in scena a operelor ; pentru turisti este inca un motiv de fotoshooting …dar ce poti lasa nefotografiat in Verona?
. .
Pe mine m-a impresionat, aici in Piata Bra si fantana arteziana din parculetul cu flori, un simbol al prieteniei dintre München si Verona: sfera din care tasneste apa- globul pamantesc; pe o parte emblem Münchenului, la mijloc Alpii iar pe partea opusa, emblema Veronei.
Via Claudia Augusta, leaga de pe timpul romanilor cele doua orase (incepand din Agsburg) iar calatoria dintr-un capat in altul se facea in sapte zile, pe timpul imparatului Claudius; noi am parcurs pitorescul traseu in mai putin de sapte ore, la bordul unui autocar ultra-modern, punand la socoteala si pauzele facute in locurile de atractie-turistica. Un singur exemplu vreau sa mentionez: Europabrücke – cel mai inalt pod din Europa, face posibila trecerea, prin Innsbruck (1374 m. ), dinspre Verona (la 59 m) spre Augsburg (500 m.), pe langa Zugspitze- cel ma inalt varf din Germania (2962 m.).
Superlative, superlative…un concediu de vis!

marți, 4 august 2009

NU ESTE PANTHEONUL DIN PARIS, ESTE DOAR GASKESSEL DIN AUGSBURG

... ...
Suprafata "Uzinei de Gaz Augsburg" – data in functiune in 1915 si trecuta in repaus absolut in anul 2000 – s-a transformat incepand cu 2001 in "Muzeu al Gazului". Teritoriul vast al muzeului este dominat de Gaskessel– una din cele mai inalte constructii in oras, cu o inaltime de 86 m. si un volum de 100.000 m³. Cazanul reprezinta actuala atractie in Augsburg, prin faptul ca, in mod organizat si insotit de ghid, luna aceasta se permite urcarea celor 392 trepte. Bineinteles ca panorama orasului e superba. Urcarea scarilor insa e direct proportionala cu adrenalina care urca la maxim in momentul in care ai atins platforma superioara. De altfel, pornesti din start cu ceva panica, produsa de organizatori, prin faptul ca la cumpararea biletului primesti spre completare un formular, in care declari ca nu te afli sub influenta medicamentelor, alcoolului sau drogurilor si ca starea sanatatii iti permite aceasta actiune.
Senzatia ciudata nu o da altitudinea ci faptul ca spirala scarilor se desfasoara in exteriorul cazanului. Sub fiecare pas poti privi liber in jurul tau!
Dupa coborare, la nivelul primului inel-platforma se intra in cazanul propriuzis.Inca de la intrare ai senzatia ca ai pasit pe o nava spatiala: peretii inchisi la culoare, golul imens, constructia de rezistenta cu forme ciudate, sunetele prelungi ale orgii...Privirea este atrasa de sfera aurie la capatul pendulului, ce executa miscari lente – singura vinovata ca Preludiul lui Bach nu poate fi perceput decat ca enigmatice mesaje din Univers si care completeaza perfect tabloul Star Trek.
Experimentul fascineaza la fel ca si in anul 1851, cand Pendulul lui Foucault a demonstrat pentru prima data ca Pamantul se roteste in jurul axei sale
.
O Premiera in Augsburg pe care n-am lasat-o sa-mi scape!

...

PS: asa ar fi trebuit sa sune Bach- Preludiu C-dur :

luni, 3 august 2009

Pe malul Dunarii

(Mic ghid turistic pentru cei ce doresc sa petreaca o zi plina, pe malul Dunarii)
... incep azi, cu descrierea zilei de 23.07.2009,

Pentru ca la noi e in concediu o familie de prieteni din Bucuresti, ne-am propus azi, vizitarea Manastirii Weltenburg (~100 km. de Augsburg) situata la est de Kehlheim, pe Cheile Dunarii - una dintre atractiile turistice de-a lungul traseului cunoscut de intreaga lume sub numele "die Romantische Starße" .
In timpul Imparatului Augustus, romanii au colonizat teritoriul Bavariei, la sud de Dunare, astfel incat, vrei-nu-vrei peste tot aici descoperi urme ale acestora.
Primul nostru popas a fost Castelul Abusina- castrul roman datand anul 80 e.n. Pe timpul Imparatului Titus, aici a fost construita o fortareata unde a fost trimis un detasament din Cohors III, ce a primit sarcina de a supraveghea acest punct de frontiera, pozitie strategica pe Dunare.
In anul 110, Imparatul Traian (dupa ce in 101-106 a cucerit Sarmizegetusa si colonizat Dacia), a vizitat aceasta garnizoana si a ordonat- printre altele, chiar si construirea unei Therme, cu o suprafata de 60x30 metri, constituita din: Caldarium, Sudarium si Frigidarium, asa cum explica panourile din expozitia in aer liber.

Ne-am continuat drumul spre Kloster Weltenburg - manastirea benedictina fiind cea mai veche din Bavaria. Manastirea a fost construta incepand cu 617 si an de an a fost marita, reconstruita dupa lupte sau razboaie, restaurata, salvata de sub mania cu care, din cand in cand s-a revarsat Dunarea.

Aici, calugarii au invatat printre altele ca, prin fermentarea anumitor cereale se obtine o bautura hranitoare si buna la gust si calitatea apei folosita la producerea berii, precum si tehnica uscarii si fermentatiei le-a adus renume. Asa s-a desfasurat aici o manufactura- cea mai veche Brauerei din lume, cu atest din anul 1050 si a carei traditii s-a dezvoltat pana in zilele de azi. Ca atare, Klosterbrauerei Weltenburg a obtinut in 2004, 2006 si 2008 distinctia"World Beer Award" pentru cea mai buna bere din lume!
Dupa ce ne-am racorit trupul cu "bautura naturala cu aport mare de vitamine si minerale" ne-am innobilat si sufletul prin vizitarea bisericii din manastire. O mica bijuterie, datand 1780, construita si pictata sub indrumarea si dupa planurile arhitectului italian Andrea Pozzo- cel care a devenit ceebru prin "Trope l'oeil". Cu forma eliptica si o cupola la 20 m. inaltime, sustinuta de 8 piloni de marmura de Weltenburg, bogata in picturi si statuete, biserica nu poate fi incadrata perfec nici in rococo nici in baroc, combinatia celor doua stiluri conferindu-i un farmec aparte.

La iesire. am incercat sa ne rupem de forfota turistilor si am luat o poteca pe deal in sus, o parabola intre credinta si o priveliste minunata...
Am aruncat cu pietre plate in Dunare, facand concurs "care pluteste cel mai lung"; apoi am adunat pietre deosebit colorate care inainte de "concursul de frumusete" au asteptat in sandalele cele mai mari (:-))...

Ne-am bucurat cand in masina am regasit placuta tempratura de 21°, cel puti 8° mai putin decat temperatura oferita de frumoasa zi de vara si ne-am contiuat pelegrinajul spre Kehlheim, pe Michelsberg- un "munte" ce priveste mandru peste Dunare, de la o inaltimea de doar 126 m. dar pe varful caruia se inalta in toata splendoarea Befreiungshalle.
Aceasta bijuterie arhitectonica a fost ridicata ca omagiu adus celor ce au luptat impotriva lui Napoleon (1812). Constructia a inceput in 1842 si a durat 21 de ani, regele Ludwig I al Bavariei a dictat personal textul ce este incrustat in marmura podelei, la intrare in sala impozanta.
Cu o inaltime de 45 m. si un diametru de 29 m., sala e inconjurata de statui uriase din marmura alba de Carrara, ce reprezinta zeite ale victoriei, o alegorie a originii poporului german. Capodopera renumitului Johann Halbig, are numarul 18 ca numar sacru, onor la batalia de la Leipzig si cea de la Waterloo, care au fost castigate intr-o zi de 18! Astfel, cele 18 zeite sunt inconjurate de 54(18x3) ingeri din marmura alba de Tirol, intre ele sunt 17 scuturi din bronz placat cu aur si purtand numele bataliilor si razboaielor de eliberare; sunt 18 nise, 18 contraforti si (18x7=) 126 trepte ...Efortul urcarii lor s-a meritat! Doua terase exterioare ofera privelisti minunate in 360°, iar in balconul interor ramai cu respiratia taiata in fata splendorii arhitectonice vazuta din aceasta perspetiva!

Stropii reci si mari ai ploii ce tocmai s-a pornit, au facut posibila trecerea rapida din starea de contemplare la realitatea zilei si coplesiti de frumusetile vazut, am urcat in masina si am pornit mai departe, comentariile pastrandu-ni-le pentru ziua ce a urmat, cand am avut timp sa vizionam impreuna fotografiile facut.
Scriind aceste randuri, constat cu uimire inca o data ca nimic nu e o simpla intamplare! Furtuna care s-a iscat ca din senin ne-a intarit mai mult convingerea ca cel mai bun lucru ce-l mai putem face in continuarea dupa-amiezii este Limes Therme Bad Gogging – o varianta moderna a Thermei romane, cu vizitarea careia de altfel ne-am inceput ziua...
Pe terasa inchisa a unei pensiuni tipic bavareze, am servit masa de pran-tarziu, constand in snitel, cartofi prajiti si salata asortata si am privit cum vantul puternic flutura steagul Freistaat Bayern din curticica cocheta si cum un motan se strecoara printre ghivecele cu flori, cautand grabit o intrare in casa....

Dupa mica agitatie produsa la intrarea in Therme - chip ce preia informatii cu privire la intrare si nota de consum, vestiar cu cabine cu inchidere semi-automata, etc. - am inchis in sfarsit usa stressului si incet -incet am inceput sa ne destindem, urmand sfatul lui Horatiu "carpe diem" savuand fiecare moment oferit de oaza de sanatate in care tocmai am invadat.
La simplul contact cu binefacatoarea apa termala, am simtit cum corpul ni se destinde si se regenereaza, stressul si tensiunile se dilueaza. Izvoarele de apa sulfuroasa, bogate in natrium-hidrogencarbonatclorid, cunoscute de pe timpul romanilor, sunt indicate in primul rand in tratarea si prevenirea bolilor aparatului locomotor, al sistemului nervos, ale aparatului genital, ale aparatului respirator, in terapia bolilor gastro-intestinale si a afectiunilor renale. Apa la 28°, 36° , 42°, in 15 bazine care mai de care mai frumoase, ofera o paleta bogata de desfatare: jacuzzi, canal cu jet de apa, fotolii cu hidromasaj, diuze dispuse la diferite inaltimi, astfel in cat fiecare segment muscular sa fie eliberat de tensiunile nocive. Incaperile de reculegere (Tepidarium, Laconium) ofera ambienta antica, romana, te simti rapit intr-o alta lume...In ambianta de vis te lasi condus de la o sauna la alta, in parfumurile fine de plante miraculoase si uleiuri eterice nobile. Am facut exact ce a zis Cicero "Suum cuique" si am folosit fiecare clipa dand corpului, sufletului si mintii, ceea ce merita!
Cu greu am acceptat ideea ca e aproape ora inchiderii si ca de fapt, noi locuim intr.o alta lume....
Ne-am propus insa sa repetam evadarea in acest paradis cat mai curand, ceea ce am si facut, dar asta e o alta poveste...
26.07.2009

Ziua de sambata a inceput cu mic-dejun bavarez: Weißwurst mit süßem Senf und Brezel, adica: carnaciori albi (din carne de vitel ) cu mustar dulce si covrig, dupa care am facut o tura pe la magazinele cu profil de gradinarit, pentru ca ne-am dorit un "Dus pentru Codi". Dupa ce am rezolvat cu succes misiunea si toata lumea a fost multumita...ne-am indreptat spre Königstherme in Königsbrunn Sub deviza "Petrece o zi regeasca in therma regelui" ne-am propus un nou rasfat in binefacatoarele ape termale. Pentru ca cel mai important in viata e sa ne pastram sanatatea organismului si a mintii, am profitat din plin de bazinele si saunele ce variaza de la luxos la confotrabil, facute anume sa satisfaca fiecare dorinta wellness. Ambianta de vis, desfatare pentru corp, minte si suflet a reusit din nou sa ne rupa de rutina de zi cu zi -ce ne stoarce de energie! Sali cu nume ciudate: Romantic, Melodie, Balans, Suavitate, confera intimitate si confort iar raionul Osaman: Hamam, Rhassoul sau Baia cu plante medicinale, cu mozaicuri in culori si forme fascinante, cu miresme delicate, te poarta parca intr-o poveste din 1001 de nopti. Daca mai punem la socoteala si vremea capricioasa care ne-a oferit dupa ploaie si nori negrii, un curcubeu in toata splendoarea...atunci putem spune ca si Caesarii ar fi crapat de invidie!

La capatul acestei superbe zi ne-am simtit ca dupa un miniconcediu sau mai bine zis ca noi-nascuti!
(dupa 6 ani - acelasi traseu AICI)