Ultima zi din octombrie

Cad frunzele

însa florile sunt o minune! Trâmbite colorate si parfumate...



pentru mai multe explicatii, vezi -- Trompeta Îngerului

În curte

pentru mai multe explicatii, vezi -- Trompeta Îngerului


PS: Lista "Plantelor toxice" cuprinde: feriga, cyclama, sâmburii de caise, vinetele, Brânca-ursului, Wisteria, Brunfelsia, Buxus, roze de zapada, dieffenbachia, iedera, Taxus, toate plantele din familia Solanaceaelor (Trompeta Îngerului), toate plantele din familia Aconitum napellus, fasolea de gradina, Cucuta, Micșunea, Salcamul galben, Ficusul, Piciorul cocoșului, brândusa de toamna, socul, pătrunjelul-câinesc, zambila, Stânjenel, cartoful - tot ce creste deasupra pamântului, Laurocerasus, lacramioarele, spânzul, leandrul, rabarbar, Rhododendronul, nemtisor, Gloriosa superba, Thevetia peruviana, tulichina, Regina nopții, pătlăgica roșie, ricinul, etc!

Copilarie, pace, bucurie

... imagini din timpul vacantei ☺

Der Hausmeister

Astazi în drum spre casa, a trebuit sa ocolim un cartier întreg "Alarma: bomba" a devenit ceva obisnuit în ultimii 40 de ani, pentru locuitorii Germaniei. Mai totdeauna când se sapa la adâncime, se descopera resturi din timpul bombardamentului celui de-al II-lea razboi mondial. În mod civilizat, zona este imediat evacuata si circulatia deviata. Nimeni nu se mira si exercitiul este deja rutina.
În panica intra doar noii veniti, asa cum am fost noi, acum 10 ani. Locuiam într-o casa cu mai multe apartamente. Eu eram la serviciu si fetitele tocmai se întorsesera de la scoala când vizavi s-a dat alarma. Pe strada se anunta la megafon si un politist suna la fiecare usa, ordonând parasirea imediata a locuintelor. Fetele m-au sunat îngrozite. Si pentru mine situatia era total noua si cu greu am priceput ce-mi rapotreaza. "Mami, ce ne facem?!" Mi-am stapânit socul si cu voce calma am încercat sa le linistesc. Pentru ca ploua, am propus sa mearga la magazinul de mobila din apropiere, în raionul amenajat pentru copii. În panica produsa, fetele au tras usa, fara a avea cheie la ele...Au plecat cu alti câtiva vecini si dupa câteva ore, când zona a fost declarata "în afara pericolului" toata lumea s-a reîntors în apartamente. Portarul/omul de servici, aici numit "der Hausmeister" a gasit fetele cu lacrimi în ochi, în fata usii închise. A scos un card de plastic din buzunar si în doua minute si trei miscari, a deschis fetelor usa. Acestea au multumit dar bucuria a luat treptat locul nesigurantei...Este edevarat ca aveam o broasca ieftina, dar daca asa usor se deschide o usa, atunci oricine poate intra la noi?! Multumim lui Dumnezeu, nu s-a întâmplat niciodata! Acesta a fost însa momentul când o noua scuza a fost inventata. De câte ori gasesc ceva sticat sau deranjat (o farfurie sparta, firimituri necuratate, etc.)si nici una, nici alta nu se recunoaste vinovata, singura explicatie ramasa este "der Hausmeister ist schuld!" Hausmeisterul a facut toate prostioarele la noi în casa!
De câtiva ani locuim în casa noastra, fetele sunt mari...nu avem portar dar cazuri neelucidate la care singurul raspuns posibil este "Hausmeisterul este de vina!" sunt frecvente înca si azi! Si fetele îsi dau coate "Ce bine ca mama are simtul umorului!"

Bun venit Primavara

Din punct de vedere astrologic, astazi, la ora 18:32 se va produce Echinocţiul de primavara. Primavara însa a început de câteva zile sa arate ca s-a instaurat, dupa o lunga - lunga lupta cu zapada.
Se spune ca la data echinoctiului, când ziua devine egală cu noaptea, începe un profund proces de transformare atât în natura exterioara, cât şi o transformare benefică a naturii noastre umane. Totul se trezeşte la viaţă, tinde să iasă la suprafaţă, să se bucure de energiile puternice ale primăverii.
Am profitat de soarele zilelor trecute si am pus curtea la punct...în doua saptamâni serbam Pastele. Nici nu ne mai ramâne prea mult timp pentru a decora totul în vederea întâmpinarii Iepurasului. Primul pas l-am reusit însa, curtea este vesela chiar daca astazi ploua...

Au sosit

Scorul 1:1 = Ei obositi, noi obositi :))

De o saptamâna dormim separat

Doi ani am fost ocoliti de gripe, saptamâna trecuta însa tot s-a lipit una de noi. O gripa usurica, fara temperatura sau alte complicatii, doar cu nas înfundat si crize de stranut pâna la ochi înlacrimati.
Sotul meu este unul care sforaie rar si ne-am obisnuit ca, daca ma deranjeaza - fara suparare - îl împung usor cu cotul si... readormim amândoi imediat.
De când însa este gripat, sforaie ca un balaur furios cu sapte capete! Figura cu înghioltitul nu mai ajuta. Asa ca de o saptamâna dormim separat. Ori eu, ori el, la miezul noptii ne luam plapuma si perna, picaturile de nas si ne mutam un etaj mai jos, în camera de oaspeti.
Problema este ca mâine vin cei doi nepotei si ramân peste sfârsitul de saptamâna la noi. De când erau mici, ne-am obisnuit sa dormim toti în aceeasi camera - dormitorul nostru are 52 m², aer e destul :) Punem saltele direct pe mocheta, în colturi de camera pe partea mea de pat, asa încât sa-i pot supraveghea noaptea, daca sunt bine înveliti, daca le trebuie o gura de ceai, daca si daca... Si uite asa, noi doi, Marlene, Felix, ursuletul si catelul de plus am convietuit fericiti, nu ne-am deranjat niciodata. Asta pâna la ultima vizita, acum câteva luni când vocea de soricel a Marlenei, ne-a trezit în miez de noapte:
- Nu te supara Opa, poti te rog sa sforai mai încet, pentru ca nu pot sa dorm?! Multumesc Opi!
Pâna sa ne dumirim, mamaruta, cu ursuletul sub brat, a facut drumul înapoi în patul ei.
O liniste profunda s-a lasat, barbatu-meu nu s-a mai miscat, nici n-a mai respirat. Am fost prea obosita sa reactionez cumva. Printre gene am observat ceasul care arata ora doua si am readormit instantaneu.
Dimineata, nu mai stiam, a fost doar vis sau s-a-ntâplat aevea?! Am râs cu Helmut cu lacrimi ziua întreaga, repetând textul micutei de zeci de ori...Si azi ne amuzam, amintindu-ne ce clar si concis si-a exprimat Marlene doleanta si cum s-a întors linistita în culcusul ei cu ursuletul la sub brat.
Si mâine...mâine vin copiii. Ce facem?! Vor trebui sa doarma în camera de oaspeti, în definitiv nu mai sunt asa de mici sa cada din pat. Marlene are patru ani si jumatate si Felix sase.
Sunt curioasa ce mai urmeaza?! Una e clar: va fi a lot of fun & action! Ori îi obosim noi, ori ne obosesc ei pe noi! :-)

Din nou ACASA

Cele câteva zile petrecute în Sibiu mi-au adus pe lânga ceva bucurii, o gramada de dezamagiri...Asta e viata! (nu doresc sa comentez! )
M-am bucurat sa revad orasul, am organizat o întâlnire cu câteva din fostele colege de liceu, cu care am petrecut o seara deosebit de vesela într-un café; am petrecut deasemenea câteva ore agreabile în compania Aureliei si verisoarei ei - prima între-vedere reala, Aurelia fiind una din prietenele mele virtuale.
Am întâlnit întâmplator fosti colegi de facultate si m-am bucurat sa mai aflu noutati despre cunostintele noastre comune.
Mi-am facut datoria vizitându-mi toate neamurile, am cheltuit o gramada de bani plus amenda de 115€ la avion, pentru suprabagaj -pentru ca înca nu m-am învatat minte sa nu mai car ca un m--- fara ca macar efortul meu sa fie cel putin remarcat... si cu toate acestea am lasat "ceva" nemultumiti în urma mea...
Sper ca este ultima lectie pe care a trebuit sa o iau din acest punct de vedere!
Dupa multe peripetii si în ultim rând un zbor întârziat si zbuciumat (în Germania ieri a fost un mic uragan), m-am bucurat nespus aseara când am ajuns acasa! Azi-noapte am dormit deosebit de bine si încet-încet viata mea începe sa reintre în normal!

Felix si Marlene

Casa-ntreaga-si schimba aspectul, când cei doi nepotei vin la noi. Înca înainte sa fi împlinit doi anisori, obisnuiesc sa petreaca vacantele aici si chiar si câte un sfârsit de saptamâna din când- în-când. Marlene are 4 ani si jumatate, iar Felix a împlinit de câteva zile 6 ani. Joi seara i-am adus din München si vor fi luati înapoi de catre parinti, duminica dupa-amiaza. Dupa cum am spus, toata casa se transforma: în hol sunt mult prea multi papuci, jachete, caciulite, în salon se reasambleaza garajul masinii de pompieri si masinii de politie, se reconstruieste Villa Barbie, saltelele din pod se aduc în dormitorul nostru, apare un taburel în baie si un capac ajutator la WC...Frigiderul se umple cu iaurturi Piratino, cu Kinder Pingui, înghetata Hello Kitty, se cumpara salam Ursulet si peste tot sunt bomboniere pline cu Haribo, Smarties si Campino (Ssssst! sa nu spuneti mai departe, pentru ca acasa, asa ceva este interzis!).
De fiecare data, încercam si reusim sa facem cu cei doi ceva deosebit: mergem la înnot, la teatrul de papusi (Augsburger Puppenkiste este renumit în lumea-ntreaga), la gradina Zoo, la circ...Daca nu-i obosim noi destul, atunci reusesc ei, cu energia pe care o au, sa puna casa-n cap!
Nu au plâns niciodata dupa mami, ceea ce îneamna ca se simt excelent la noi. Dar cum ar putea sa se simta altfel, din moment ce noi, toti patru, îi rasfatam cu toata dragostea ?!


În filmuletul meu, timpul se deruleaza invers ...

La multi ani Sesame Street! (serbare cu M.Obama)

Acum 40 de ani - pe 10 noiembrie 1969 -a aparut pe micile ecrane un nou serial, gâdit sa ajute parintii în educarea copiilor mici. Mai întâi în America, apoi în lumea întreaga (serialul a fost preluat în 140 de tari) adultii si copiii s-au îndragostit de papusile Bibo Big Bird si Bibo Little Bird - pasarile galbene. Cu muzica si sfaturi practice pentru copii, procesul învatarii este simplu ca un joc! Ernie si Bert apar imediat dupa primul succes al serialului si aduc multa veselie în studiou. Punctul culminant este însa atins la aparitia broscoiului Kermit si echipa acestuia: Cookie Monster- cel care învata copiii ca e mai bine sa manânci fructe decât biscuiti, Elmo-monstrul rosu de plus, cel care explica des de ce e bine sa ne spalam pe mâini, Oscar the Grouch-monstrul verde ce locuieste în conteineriul de gunoi, care miroase urât si are tot timpul dispozitie proasta, Guy Smiley- care râde încontinuu si îi antrteneaza pe toti în jocuri...Echipa de marionete are, de ani de zile, ca invitat în studio un star al muzicii sau filmului. Stewie Wonder, Cameron Diaz, Maiah Carey, Robert DeNiro, Johnny Cash, REM, Debbie Harry, Lou Rawls, Rita Moreno, Buddy Rich, Alice Cooper si lista poate continua...Astazi însa la a 40 aniversare, însasi First Lady Michelle Obama accepta invitatia simpaticelor papusi si episoadele ce urmeaza au ca tema: natura si mediul înconjurator.
Cu cântec, joc si buna-dispozitie, cei din Sesam Street au ocupat un loc de onoare în programul multor familii. Happy Birthday!

Cornuri à la OANA

Pe blogul Oanei am gasit o multime de retete, cu explicatii si fotografii, o COMOARA!
Azi mi-am mobilizat fetele si am petrecut toate trei, vre-o doua ore în bucatarie. Am reusit sa facem:
-Cornuri cu branza-de-vacuta si cascaval ras
-Cornuri cu carne tocata
Totul a functionat perfect, conform retetei...{mai ciudat a fost când a mai sarit un pic de faina pe laptop!!! }
Sotul meu nici nu a mai avut rabdare sa se raceasca- a probat imediat si din unele si din celalate- la o berica si a spus, ca si noi, ca sunt o grozavie!
Cum arata, putem dovedi cu poze însa...trebuie sa ne si credeti: sunt DELICIOASE!

Asa ca Oana poate fi mândra de elevele ei! Multumim Oana!
PS. Blogul Oanei ma inspira la mai multe...cred ca am sa încep sa-i fac concurenta sotului meu, care pâna acum a fost singurul bucatar al familiei!

1 NOIEMBRIE

În traditiile multor tari pe pamânt, aprinderea unei lumânari este un act sacru.
O lumânare aprinsa spune mai mult decât multe cuvinte pot spune.
Daca nu suntem acolo unde sunt îngropati cei dragi noua, gândul poate învinge timpul si spatiul...Aprind o lumânare si ma gândesc la cei dragi dusi dintre noi, stiu ca ma privesc de acolo de SUS si stiu ca se bucura de fiecare fapta buna, de fiecare cuvânt întelept, de fiecare succes al meu...În timp ce lumânarea arde, rostesc o rugaciune, întotdeauna alta...întotdeauna aceeasi - sunt gândurile mele spontane...este trecutul si viitorul, durerea si bucuria, regretul si neputinta întelegerii, este voia lui Dumnezeu...

Viata este o flacara ce se stinge întotdeauna, dar recapata o scânteie ori de câte ori se naste un copil...(George Bernard Shaw)
Viata înseamna a transforma constant în lumina si în flacara tot ceea ce suntem si tot ce întâlnim. (Frederich Nietsche)
Moartea este cuibul pasarei Phoenix. (William Shakespeare)
Omul care moare este asemenea unui astru ce asfinteste, dar care se înalta mai stralucitor în alta emisfera. (J. W. Goethe)
Viata este un dar pe care îl meritam numai atunci când îl daruim. (Rabindranath Tagore)