duminică, 28 februarie 2010

1 Martie



Un Martisor pentru prietenele blogului meu:
Belle de Jour, Tartoras, Giulia, Oana Stoica Mujea, Elisa, Vaca Verde, Alina, România normala, Calator, Ana Usca, Oana-mama, Ceska777, Irina, Vero, Carmen MusatComan, Shari, Zâna, Maminineta, Donca, Cami si pisicutei Natasa.
O PRIMAVARA frumoasa Doamnelor!







Din BUCURESTI-Motanii au trimis MARTISOARE fetelor din casa mea :) O surpriza deosebita! MULTUMIM MULT!
Aici, obiceiul nu este cunoscut, dar noi ne amintim cu mult drag si o sa purtam martisorul cu multa mândrie!

Uraganul „Xynthia“

La radio suntem anuntati ca furtuna va atinge punctul maxim la noapte, ca uraganul Xynthia, care a facut ravagii în Portugalia, Spania si Franta, va ajunge si sudul Germani. Nu-ti vine sa crezi ca dupa o zi minunata, cu soare si cer senin, vremea sa se schimbe 180°!
Vântul nebun cu rafale de ploaie rece si marunta nu a reusit însa sa ne strice planul, pentru ca ne propusesem sa petrecem ziua la piscina termala.
Dupa ce am umplut doua genti mari cu prosoape, halate, slapi, colace, ochelari de scafandru, sampoane, bomboane...am refuzat sa o mai luam si pe Charlotte - papusa preferata a Marlenei. Ieri am carat-o în rucsac pâna pe vârful muntelui - azi, sorry, ramâne acasa!
La piscina, lumea de pe lume! Am gasit însa patru locuri frumoase, apoi am facut programul în functie de dispozitia copiilor. Acum neaparat afara, dupa cinci minute neaparat înauntru; acum în grota cu acvarii, apoi pe vapor; acum pe topogan în bazinul copiilor, urmatorul moment în bazinul adânc, la sarituri. Acum mi-e sete, acum mi-e foarte foame...de o înghetata! Dupa patru ore, am fost atât de KO încât aproape am adormit pe sezlong, în zgomotul acela infernal de Waterpark. Am mâncat ca ei, cartofi prajiti cu Ketchup, am construit vaporase din piese Lego, am fost pe post de calut pentru Marlene - care înca nu stie sa înoate si pe post de suporter si supraveghetor pentru Felix -"marele snorkeling", care nu poate aprecia adâncimea si se scufunda pâna aspira apa pe tub! Si parca nu ar fi fost deajuns, a mai urmat si dus, spalat, descâlcit si uscat parul...Am fost atât de fericita când pe la trei, am urcat în masina si ne-am îndreptat spre casa...Uffff! Frumos dar extenuant! Scorul? 3:2 pentru "echipa adversa"!
Daca nu ar fi trebuit sa ducem copiii la München, m-as fi bagat în pat, macar pentru o jumatate de ora! Dar...am adunat ultimile bagaje si am "livrat" copiii la domiciliul parintilor.
La ora 18, ne-am asezat pe canapea si am rasuflat usurati: la noi începe weekendul...
PS: se spune: "în tot raul e si-un bine!" La noapte, la oboseala acumulata, nici n-o sa mai bag în seama luna plina, am sa dorm neîntoarsa! N-am sa aud nici macar uraganul Xynthia! :)

sâmbătă, 27 februarie 2010

O zi de exceptie

Dimineata la 5 jumate, copiii au dat desteptarea! Ne-am cuibarit toti patru înca o jumate de ora, apoi a trebuit sa parasim patul...A urmat toaleta de dimineata, apoi pregatirea pentru excursie, micul dejun si la ora 9 eram deja pe autostrada, în directia Lindau-Bregenz. Amândoi copiii abia asteptau sa înceapa aventura "telecabina". Pe tot drumul (~200 km) am discutat doar despre faptul ca vom urca într-o cabina de sticla agatata pe un fir, care ne duce pâna în vârful muntelui - unde s-ar putea sa mai fie zapada. Nu prea întelegeau si nici nu le venea sa creada!
Se spune ca atunci când îngerii pornesc la drum, sunt însotiti doar de vreme frumoasa. Cei doi îngerasi erau la noi în masina si o zi mai însorita nici nu ne puteam dori. Cea mai frumoasa zi din acest an!
Am pornit de la altitudine 425m. - Lacul Constanţa (Bodensee sau Lacul Konstanz) si am ajuns pe muntele Pfänder (Austria) la 1060m. când Marlene, vazând tot mai multa zapada a întrebat daca "am ajuns la polul Nord?" Si zau ca avea dreptate! Zapada pâna la genunchi cât vedeai cu ochii. Ne-am jucat în aerul curat si ne-am lasat mângâiati de soarele blând. Copiii au fost încântati pâna la extaz. Când am coborât, amândoi au spus ca atât frumos nu si-au imaginat sa fie! Si pe când în telecabina toata lumea contempla în tacere peisajul ce se desfasura sub privirile noastre, vocea lui Felix a rasunat ca un clopotel "Mi-a mai cazut un dinteeeee!". Dupa ce a aratat mândru dintisorul tuturor celor care râdeau, a mai adaugat "N-am sa uit niciodata excursia aceasta! Mi-a cazut dintele la prima plimbare cu telecabina!" În acel moment râsul în telecabina a fost general!
Vremea nesperat de frumoasa, ne-a permis si o lunga plimbare pe lac. Am lasat copiii sa se simta liberi, nu i-am certat nici când au alunecat cu ghetele în apa, nici când au cazut în mocirla. Ne-am simtit toti patru deosebit de bine, am savurat din plin ultimile raze de soare, apoi la masina am descaltat copiii, le-am dezbracat pantalonii, i-am învelit în paturi si am pornit spre casa. Am cântat, le-am citit povesti, am mâncat jeleuri si am ajuns acasa exact când pe o parte soarele apunea si pe cealalta parte, luna dodoloata era tot mai clar de vazut!
Dupa ce le-am facut dus, au servit cina în pijamale, apoi au urmarit emisiunea preferata Sandmann si au adormit...Deci scorul este 2:1 - avantaj NOI :))

vineri, 26 februarie 2010

Au sosit


Scorul 1:1 = Ei obositi, noi obositi :))

joi, 25 februarie 2010

De o saptamâna dormim separat

Doi ani am fost ocoliti de gripe, saptamâna trecuta însa tot s-a lipit una de noi. O gripa usurica, fara temperatura sau alte complicatii, doar cu nas înfundat si crize de stranut pâna la ochi înlacrimati.
Sotul meu este unul care sforaie rar si ne-am obisnuit ca, daca ma deranjeaza - fara suparare - îl împung usor cu cotul si... readormim amândoi imediat.
De când însa este gripat, sforaie ca un balaur furios cu sapte capete! Figura cu înghioltitul nu mai ajuta. Asa ca de o saptamâna dormim separat. Ori eu, ori el, la miezul noptii ne luam plapuma si perna, picaturile de nas si ne mutam un etaj mai jos, în camera de oaspeti.
Problema este ca mâine vin cei doi nepotei si ramân peste sfârsitul de saptamâna la noi. De când erau mici, ne-am obisnuit sa dormim toti în aceeasi camera - dormitorul nostru are 52 m², aer e destul :) Punem saltele direct pe mocheta, în colturi de camera pe partea mea de pat, asa încât sa-i pot supraveghea noaptea, daca sunt bine înveliti, daca le trebuie o gura de ceai, daca si daca... Si uite asa, noi doi, Marlene, Felix, ursuletul si catelul de plus am convietuit fericiti, nu ne-am deranjat niciodata. Asta pâna la ultima vizita, acum câteva luni când vocea de soricel a Marlenei, ne-a trezit în miez de noapte:
- Nu te supara Opa, poti te rog sa sforai mai încet, pentru ca nu pot sa dorm?! Multumesc Opi!
Pâna sa ne dumirim, mamaruta, cu ursuletul sub brat, a facut drumul înapoi în patul ei.
O liniste profunda s-a lasat, barbatu-meu nu s-a mai miscat, nici n-a mai respirat. Am fost prea obosita sa reactionez cumva. Printre gene am observat ceasul care arata ora doua si am readormit instantaneu.
Dimineata, nu mai stiam, a fost doar vis sau s-a-ntâplat aevea?! Am râs cu Helmut cu lacrimi ziua întreaga, repetând textul micutei de zeci de ori...Si azi ne amuzam, amintindu-ne ce clar si concis si-a exprimat Marlene doleanta si cum s-a întors linistita în culcusul ei cu ursuletul la sub brat.
Si mâine...mâine vin copiii. Ce facem?! Vor trebui sa doarma în camera de oaspeti, în definitiv nu mai sunt asa de mici sa cada din pat. Marlene are patru ani si jumatate si Felix sase.
Sunt curioasa ce mai urmeaza?! Una e clar: va fi a lot of fun & action! Ori îi obosim noi, ori ne obosesc ei pe noi! :-)

miercuri, 24 februarie 2010

Last snow



Si ca în fiecare miercuri, va invit sa luati parte la MIERCUREA FARA CUVINTE /WORDLESS WEDNESDAY

marți, 23 februarie 2010

Madeira

Daca vreodata am fost întrebata unde mi-as dori sa locuiesc, am raspuns imediat: Madeira. Si asta pentru ca în 2005 am petrecut un concediu de vis (în Caniço de Baixo) doua saptamâni în paradisul faunei si florei, "vasul floral plutitor", "gradinile Domnului", "paradisul verde" sau "perla Atlanticului", insula care tâsneste din mare pâna la peste 1800 metri, pe o suprafata de doar 750 km².
Închipuiti-va dimineata de plaja pe coasta vulcanica (coborârea la plaja o faceam cu liftul, trei etaje), în aerul deosebit de curat, temperatura si umiditatea atmosferei la cotele ideale. Din când în când, o tura de înot alaturi de turme de caluti de mare si grupuri de pesti, viu colorati, parca de un copil cu imaginatie îndrazneata. De jur-împrejur, cât vezi cu ochii, oceanul albastru-verzui si tarmul stâncos, abrupt, salbatic, cu plante ce înveselesc stâncile cenusii, plante ce se alimenteaza din umiditatea aerului. Serile înmiresmate, flori colorate pe fiecare gard, la fiecare pas o planta impresionanta ce trebuie neaparat fotografiata! Am filmat si fotografiat, cât n-am facut niciodata în viata mea!
Am avut norocul sa avem "ghid personal" 20 ore pe zi ;) Una din receptionere, îndragostita fiind de un tip din Augsburg si auzind de unde venim, s-a aratat deosebit de prietenoasa, întregul ei timp liber dedicându-si-l spre a ne arata cât mai multe din minunatiile arhipelagului. A facut cu noi drumetii de 10 ore, urcând de la altitudine 0 la 1000 metri! Parte din traseu, cu masina, apoi pe poteci, prin paduri de dafini, de-a lungul canalului de irigatii "levadas"conceput de romani si în mare parte original, am facut baie în lacuri de munte cu apa cristalina si rece ca gheata, am traversat padurea de lauri "Laurisilva", prin ceata, prin arsita, prin cele 3 si jumatate anotimpuri, în aceeasi zi :) Am vizitat sate pescaresti, gradina botanica si cea de orhidee din Funchal (capitala insulei), am baut zilnic Poncha (bautura traditionala din suc de lamaie, miere si alcool din trestie de zahar), am mâncat alune si am aruncat obligatoriu cojile pe podeaua (ni s-a spus ca este un obicei, ca asa se vede care bar are vânzare buna - alunele fiind oferite gratis la Poncha), am savurat felul de mancare preferat al bastinasilor: sopa de marisco - ciorba de moluste gatita cu vin, am participat la seara de degustare vinuri portugheze...Am facut si un curs de scufundari si mi-a placut extraordinar de mult! Lumea acvatica este ceva cu totul aparte, o lume de neimaginat daca nu te scufunzi personal!
O experienta de o exceptie absoluta! Superlativ al superlativului! Nu as mai fi plecat spre casa! Iubesc muzica portugeza traditionala, îmi place melodioasa limba. Nu am trait nici o secunda de monotonie...Sincer - mi s-a parut un sacrilegiu ca a trebuit sa si dorm din când în când!
Si azi...acest paradis s-a transformat în iadul pe pamânt! Avalansele de mocirla, viiturile, inundatiile au distrus totul! S-au înregistrat numeroase pierderi umane! Privesc îngrozita stirile transmise de câteva zile la TV...Natura se razbuna, nu ne mai tolereaza!
Sunt tare trista pentru Madeira mea de vis...

În cautarea aurului

Astazi m-a distrat o stire transmisa de toate posturile de radio din Bayern.
Pentru ca un baietel în vârsta de noua ani din Stadtbergen-Augsburg nu s-a întors ieri de la scoala, parintii au alarmat politia. Peste 300 cadre specializate au intrat în actiune, cu elicoptere, masini cu sirene si câini.
În jurul orei 21, actiunea s-a încheiat cu succes! Dupa orele de scoala, baietelul a marsaluit fara pauza, reusind sa parcurga 15 km...în directia Italia :)
El auzise ca pe valea râului Pad, a fost gasit mult timp aur.
Si-a scos la imprimanta o hatra cu Lunca Po si a hotarât ca "decât sa trebuiasca sa mearga la scoala jumatate de viata, mai bine se straduieste sa gaseasca ceva aur"... Deci a pornit la drum.
Nu a intrat în panica atunci când echipajul politiei l-a gasit pe drum... A povestit totul cu o inocenta adorabila.
Cum au "înghitit" parintii mica aventura...îmi pot imagina! (info , info)

luni, 22 februarie 2010

NOI...

(preluat de la PAUL)
...cei nascuti la inceputul anilor 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Avem amintiri despre primii pasi pe luna, si desprei despre razboaie sangeroase, si avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea???? Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei! Voi cei din generatiile 60 - 70 alaturati-va noua si preluati acest mesaj! Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !

Sport si muzica

Nascuti la diferenta de 5 ani, crescuti si educati în tari diferite, talentul celor doi copii s-a facut remarcat timpuriu, la sapte ani, fiecare fiind deja vedeta în orasul natal.
Pe vremea când Kati la 17 ani, urca pe cel mai înalt podium al gimnasticii mondiale în anul 1984, la Jocurile Olimpice de vară (Los Angeles, SUA) unde a luat de patru ori aur (sărituri, bârna, sol si pe echipe) despre Rolando nu stiau decât cei de la Academia de Artes Espacios/ Mexico, unde tânarului în vârsta de 12 ani urma sa-i fie slefuint talentul, prin cursuri de muzica, actorie, balet si dans modern.
O vreme nu s-a mai vorbit despre niciunul dintre ei...
Ecaterina a încheiat cariera competitionala în 1987 si a devenit studenta a Facultatii de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Apoi a devenit antrenoare, s-a casatorit si...si-a vazut de familie.
Rolando, sub îndrumarea unor renumiti profesori, si-a desavârsit studiul si a început sa cânte alaturi de nume cunoscute international.
În anul 2000, când numele Ecaterinei Szabó a fost inclus pe International Gymnastics Hall of Fame , Rolando Villazón tocmai câstigase al II-lea loc la Operalia Plácido Domingo si a pornit triumfator în cariera de tenor, cucerind inimile melomanilor de pretutindeni. Cel mai mare succes de pâna acum, l-a obtinut însa în duet cu Anna Netrebko.
O stea apune, alta abia începe sa straluceasca; o stea se stinge, o alta rasare...
Astazi însa, ambele STARURI serbeaza ziua de nastere. La multi ani Kati! La multi ani Rolando!

duminică, 21 februarie 2010

Zapada se topeste

Astazi a fost o zi superba, prima cu +5°C din acest an.
Îmbracati cu costume de baie si din când în când cu halate, ne-am lipait slapii de la o piscina la alta, de la o sauana la alta. Cerul a fost albastru senin dar de soare ne-am putut bucura doar în spatele geamului salii de lectura, pentru ca un vânticel zglobiu si destul de ascutit, ne-a fugarit ziua întreaga.
Chiar daca parcul piscinei era înca acoperit de un strat grosut de zapada, am trait totusi senzatia ca a sosit primavara iar versurile lui Topârceanu m-au urmarit ca o obsesie. În afara de un smoc de ghiocei, ce si-au facut curaj scotând cap'soarele printre frunzele mucegaite de zapada care se vede nevoita sa cedeze, nu am descoperit o alta dovada ca iarna e pe trecute. Parfumul fin de migdali înfloriti ne-a învaluit doar în uleiul de masaj, lavanda si marul verde în sauna iar ciripitul de pasarele doar pe fundalul sonor al melodiilor de meditatie transmise la statia de amplificare...
În rest, prea multe nu pot sa spun despre începutul tânarului anotimp...dar stiu sigur ca nu mai dureaza mult si putem striga "A venit Primavaraaaaaa"

Festivalul filmului din Berlin - noutati

Tocmai s-a încheiat festivitatea de premiere, valorosii ursi de aur si argint sunt în posesia câstigatorilor si...am o veste mare: Premiul Juriului a fost acordat filmului românesc "Daca vrei sa fluieri, fluiera" ("Wenn du pfeifen willst, pfeif") (în fotografie Florin Serban)

Premiul "Ursul de aur" l-a primit filmul turcesc "Miere"
Premiul "Ursul de argint" i-a fost acordat regizorului (aflat înca în arest la domiciliu) Roman Polanski, pentru "The Ghost Writer"
Alte informatii aici :)
UP-date 22.02.2010:

sâmbătă, 20 februarie 2010

Adria Look

Toata blogosfera îl cunoaste deja pe Caius, care de o saptamâna are blog si a intrat direct pe locul 3740 în ZeList; si cum este la început de drum, prietenii îi da sfaturi: pe cine sa treaca în blogroll, despre ce sa scrie, ce fotografii sa ataseze, despre care culoare politica ar trebui sa tina seama si... azi îi spune Vania ca nici diaspora ("blogurile de limbă română din străinătate") nu trebuie uitata; si ma da si pe mine printre altii ca exemplu "cea care a promis nişte cocteiluri"...
Despre acestea citind, am intrat în panica! "Daca trece Caius pe la mine si tocmai azi nu am nici un cocktail expus?!" Asa ca i-am spus sotului meu:
- Ca ai chef sau nu, trebuie sa bem imediat un cocktail!
Am luat cartea cu retete, eu am avut voie sa aleg si Helmut a mixat.
Astazi seara: ADRIA LOOK
2 cl. Gin
2 cl. Bols Curacao Blue
2 cl. suc de lamâie


Ingredientele se amesteca în Shaker cu doua cuburi de gheata, se toarna în pahar si în completare se umple paharul cu Sampanie (noi am folosit vin spumant). Se foloseste un fruct pentru decor si...cocktailul e gata pentru a fi servit! Hmmm, este acrisor, are o aroma proaspata si culoarea Marii Adriatice.


Si ca sa nu se creada ca la noi în casa doar se bea, iata meniul de azi la prânz:
1. Tarta flambata Alsaciana ( Elsässer Flammkuchen);
2. Somon pane în mantie de mustar, Pangasius pe varza de sampanie si cartofi natur, plus un pahar de vin rosé Macenonian;
3. Fructe: para, coacaze, struguri si Physalis.



Mare e gradina Domnului!

În California au loc din trei în trei ani alegeri pentru functia de Guvernator. Alegerile din 2003 si 2006 au fost câstigate de actorul de origine austriaca Arnold Schwarzenegger. Cunoscut în lumea întreaga ca "Mister Univers"culturistul capatat ambitii politice prin casatoria cu Maria Owings Shriver (fiica sorei presedinetelui Statelor Unite John F. Kennedy) si reprezinta cu succes interesele republicanilor - o tradfitie de familie. Si de la acest succes, imaginatia bolnava a unora pare sa nu mai aiba limite! Astfel ca, Printul Frédéric von Anhalt nascut în Germania si-a început campania în vederea candidaturii la postul Guvernator de California. Acest "print", este de fapt fiul unui ofiter de politie, dar reuseste sa cumpere titlul de noblete, profitând de situatia financiara precara a Mariei Auguste Prinzessin von Anhalt, care la vârsta de 81 de ani, semneaza actele de adoptie - un scandal în familia von Anhalt. Si asa, la vârsta de 37 de ani devine Print. Cu interesul de a se face popular, participa la serialul Reality-TV , numele lui fiind obisnuit în presa de bulevard. Efectul "bomba" îl obtine in 1980 prin anuntarea casatoriei cu actrita Zsa Zsa Gabor - cu 26 ani mai vârstnica, dar la fel de cunoscuta pentru viata decadenta, scandaluri si procese. Locuieste cu aceata în Statele Unite. Dupa decesul sotiei, numele printul este citat în procesul pentru stabilirea paternitatii bebelusului ramas orfan dupa moartea actritei Anna Nicole Smit. Multi au dorit atunci sa aiba "norocul"de a administra miliardele excentricei actrite decedate si multe scandaluri s-au iscat pe aceasta tema. Pentru ca printul nu a reusit sa primeasca niciun dolar din aceasta afacere, a dat în judecata Fox News Channel pentru faptul ca a fost numit "speculant" în cazul Smith, cerând 10 milioane de dolar recompensa pentru "jignirile publice" ce i-au fost aduse! El a procesat si împotriva Casei de pensii din Germania, ca nu primeste decât un fel de "ajutor de somaj". Între timp si-a rotunjit câstigurile prin adoptarea/ vinderea titlului. Michael si Marcus sunt cunoscuti excentrici, sefi de cluburi sexi, fii ai acestui Print al Scandalurilor, care cu un tupeu fara margini, doreste sa devina Guvernatorul Californiei!
Vom trai si vom vedea, ce sunt în stare sa aleaga californienii!

Videoclip de exceptie!

The Bear - by Jean-Jacques Annaud

Imagini care în mai putin de patru minute "vorbesc" despre TOT; despre viata, moarte, dragoste, frica, soarta, lupta de supravietuire, instincte primare..
Tocmai cautam un raspuns la tema Vacutei Verzi :)

vineri, 19 februarie 2010

România la TV Germana

Tocmai ma uit la un film despre Transilvania, prezentat de televiziunea Germana pe 3sat... Sotul meu se bucura mai mult decât mine. Si repeta mândru toate cuvintele pe care le cunoaste: "drum bun", "sanatate" "Vasile" "Haiduc" "brânza"...
"Karpaten-leben in Dracula's wäldern" = "Carpatii-traind în padurile lui Dracula"

Copilaria si primavara


De câte ori se apropie primavara ma cuprinde nostalgia vremurilor când fetele mele erau mici. Ca orice mamica, "m-am jucat" cu fetitele mele, îmbracându-le ca pe papusi, cu rochite si pantofi asortati, punându-le fundite în par...Doamne cât erau de dragute! Erau cuminti si simpatice foc! Când ne vizita, fratele meu spunea "voi nu aveti nevoie nici de televizor, nici de radio"...
Dar ce spun eu aici?! "orice cioara îsi lauda puii" fiecare mamica simte la fel, este un instinct...
Însa un barbat care sa vada lumea prin ochi de copii este cu totul si cu totul ceva deosebit! Copiii sunt adorabili. Inocenta si candoare din ochisorii mari si clari l-au inspirat viata întreaga pe Donald Zolan care a devenit pictorul copiilor. Pe pagina lui web puteti citi:
"Prima dată când îl întâlnesti pe Donald Zolan, ai sentimentul ca ai reîntâlnit un vechi bun prieten de care tocmai te-ai despartit cu puţin timp în urma. Căldura lui, candoarea şi interesul în altele pot ascunde faptul că el este unul dintre artiştii cei mai talentaţi şi populai. Un om foarte optimist şi orientat spre viitor, a atins pacea cu sine şi lumea lui. Iubirea si bucuria reprezentate în picturile sale sunt o expresie sinceră a sentimentelor personale. Este a cincea generatie de artisti din familia lui; Zolan a început desenul la varsta de trei ani şi când a împlinit cinci, avea o colectie de lucrari în acuarele, participând si câştigând concursuri locale. La treisprezece ani a câştigat primul său mare concurs de artă şi a primit o bursă la prestigiosul Institut de Arta din Chicago. La şaisprezece ani, a câstigat o bursa pentru Academia de Arta din Cicago"[...]

joi, 18 februarie 2010

O seara placuta!

Asta seara va invit la un cocktail: Alligator

2 cl. Pernod
2 cl. Blue Curaçao
o picatura Agostura
10 cl. nectar Maracuja
2 cuburi zahar

În Shaker punem 2 cuburi de gheata si...gata e bautura noastra!


Pentru cei ce nu cunosc secretul paharelor cu bordura de zahar: se pune paharul cu gura în jos pe o farfurioara în care am stors zeama de lamâie, apoi pe o alta farfurioara cu zahar :)

Ofer Doamnelor din blogroll-ul meu un buchet de flori (Belle de Jour, Tartoras, Nina, Giulia, Oana, Elisa, Vaca Verde, Alina, Calator, Ana Usca, Elena Agachi, Lucia Verona, Oana-mama, Ceska777, Irina, Vero, Carmen MC, Shari, Zâna) iar pe Domni (Lucian, Mosu, Vania, Jacob, Cell61, JocoK, Lucian, Paul, Petru, Fly, Hash, Caius, IoanSorinUsaca) îi sfatuiesc sa-si invite "jumatatea" la o plimbare romantica. Astazi cerul este plin de stele, aerul este atât de clar si luna este deosebit de frumoasa. Regret ca aparatul meu neprofesional, nu a reusit o performanta optica mai buna! Si dupa plimbare, Doamnelor si Domnilor, va invit la sushi. Urez o seara minunata tuturor!

PS: nu a fost deloc usor sa stabilesc atâtea linkuri...dar voi meritati! :)

miercuri, 17 februarie 2010

Înca iarna pe strada mea

Astazi de dimineata am primit de la Tartoras o dedicatie în imagini, intitulata "Primavara pe strada mea" Asa ca raspuns, eu "ma dau mare" :( la mine e înca iarna!
Iar pe Nina, o invit sa lase acasa costumul de plaja si slapii...eu i-am pregatit aici claparii si schiurile :)
Asa arata strada mea la -8°C...As avea nevoie de o Zâna sa schimbe putin decorul...
Ei fetelor? Va astept însa cu flori de primavara.

Fasching /Carnival / Carnaval


Afiseaza pe blogul tau o fotografie care "sa vorbeasca fara cuvinte".
Este amuzant! Vei cunoaste alte persoane cu acelasi hobby: FOTOGRAFIATUL
JOCUL ESTE DEJA ÎN DESFASURARE...mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! Succes!

marți, 16 februarie 2010

Platou exotic

Gustul concediului, pentru masa de seara: carambole (fructul Stea), pitaya (fructul Dragon), kiwi, ananas, pepene galben, annona, tamatilo. Usor si parfumat! Daca închizi ochii, poti simti razele soarelui...si daca manânci prea mult, este posibil chiar sa poti vorbi indoneziana sau tamila :)




Medalionul sotului meu...o amintire din Sri Lanka-Beruwela...