Pentru ca ne-au mai ramas doar trei zile de concediu, am hotarât ca azi sa facem o iesire la Castelul Linderhof, preferata resedinta a regelui Ludovic al II-lea al Bavariei (aproximativ 120 km de Augsburg, în sudul Bavariei)
Profitând de faptul ca sotul meu a fost la volan, eu am admirat si imortalizat peisajul, care pe masura ce ne-am apropiat de Alpi a devenit tot mai hibernal (temperatura? -10°C)
Regele Ludovic II supranumit Regele din Povesti, si-a creeat într-adevar o alta lume, înconjurându-se cu obiecte de arta, de muzica (Wagner a fost compositorul lui preferat), de carti ( se spune ca citea o carte pe noapte) si de foarte putini prieteni (Împarateasa Sissi a fost singura prietena credincioasa, au fost asa zis "suflete înrudite"). Nu exista dovezi cum ca regele ar fi fost homosexual, dar cert este ca nu s-a simtit niciodata atras de catre sexul opus, nu a fost casatorit si nu au ramas urmasi. Decesul lui a fost si va ramâne un mister, poate intentionat nedescifrat. La fel de bine ar putea fi sinucidere, crima sau banal accident! Nu vom afla niciodata!
Mostenirea pe care însa a lasat-o omenirii, fascineaza si atrage turistii din lumea întreaga. Resedinta oficiala din München a urât-o, retragându-se ori de câte ori a putut în
Schloss Linderhof . Un alt refugiu a gasit în
Schloss Herrenchiemsee si Palatul
Neuschwanstein (în care abia câteva camere au reusit sa fie finisate în timpul vietii lui si care pâna astazi nu a fost terminat). Toate castele de povesti! (celebrul palat din desenele animate ale lui Walt Disney este copia celui din Newschwanstein
)
Planurile construirii acestui Palat Linderhof au început în 1864 si s-a dorit o copie în miniatura a Platului de la Versailles, construit în timpul lui
Ludovic XIV al Frantei- rege pe care Ludovic II al Bavariei la idolatrizat. De aceea în fiecare din resedintele acestuia, portrete sau statui înfatisându-l pe Regele Soare se gasesc la loc de mare cinste - în Linderhof, chiar de la intrare.
O alta particularitate a regelui bavarez a fost faptul ca spre exemplu, ca simbol al sosirii lui la resedinte, nu se arborau steaguri (ce spunea el "se folosesc în razboaie"), ci se expuneau statui, reprezentând animale. În Linderhof cei doi pauni din portelan si incrustatii în aur erau plasati la intrare, ori de câte ori regele sosea la palat. Motivul paunului se regaseste aici de altfel si în tapiterii si picturi murale. (Newschwanstein este recunoscut ca palatul lebedelor )
Pentru ca îi placea singuratatea, regele si-a situat palatele în mijlocul padurilor, pe vârfuri de munte, în locuri în care fiecare coltisor al naturii, ofera înca azi, privelisti minunate indiferent de anotimp. Ghidul ne-a încredintat însa secretul ca la sfârsitul lui iulie, aici în Linderhof este raiul pe pamânt! Statuile din parc, fântânile arteziane, ca de altfel si
Grota Venus fiind închise spre protejare în anotimpul de iarna.
Regele prefera sa serveasca masa singur, fara invitati (contrar felului cum cerea eticheta vremii respective) si nu-i placeau nici servitorii învârtindu-se în jurul bucatelor. De aceea a comandat pentru sufragerie, o platforma elevatoare pe care a plasat masa si care era ridicata si respectiv coborâta spre a se schimba vesela si a i se servi urmatorul fel de mâncare. Ingenioasa metoda a fost prevazuta si în palatul Neuschwanstein.
Însotit era de putini servitori, care locuiau în case separate, ceva mai departe de palat. Locuinta de serviciu de odinioara este astazi în Linderhof un hotel-restaurant asaltat de turisti si unde eu si sotul meu am servit masa de prânz si unde nu pot sa nu va spun ca ne-a servit o chelnarita iute si vesela, cu accent pe care sotul meu l-a banuit italian. Ca sa verifice, când a comandat cafeau a spus "uno espresso prego" la care chelnarita a repetat "ein espresso..."Deci varianta ca ar fi italianca a cazut...Eu, mai cu tupeu, când ne-a facut nota de plata am întrebat direct de unde vine si...Ei, da, Stela este brasoveanca! Ne-am bucurat si am povestit câteva minute, pâna când "datoria" a chemat-o la alte mese! Ce mica este lumea si ce frumos este când te întâlnesti cu "ai tai"...i-am dat Stelei numarul meu de telefon pentru ca a spus ca va trece prin Augsburg. M-as bucura! Mi-a spus ca lucreaza aici de 12 ani, sezoniera, ca acasa are doi copii studenti si rate la apartament si ca îi este greu despartita de familie. Purta mândra o vesta ce avea brodate patru stele, ale restaurantului din Brasov, unde a avut ultimul loc de munca; mi-a spus ca seful o cearta, pentru ca Schlosswirtschaft / Crâjma palatului nu detine nici o stea si asta ar putea induce clientii în eroare. Însa ei îi este draga si o poarta din când în când, ca-i o "bucatica de acasa"...
PS :
Tocmai se transmite la TV pe 3sat un reportaj despre falsificarea cartilor de credit si furtul de date bancare, în Europa cu centrul în România! Virgil Spiridon- seful serviciului de combatere a criminalitatii în Bucuresti tocmai da un interviu...Mare nenorocire ca exista si astfel de români!
Dupa cum am mai spus, în Augsburg este înca iarna. O iarna capricioasa, cu ninsori, ceata, înghet...
...astia micii, într-o zi rece de iarna...
!
