NINGE! la 1,5°C...
PS-ping: Natasei îi merge bine la parintii ei! :) Nu o ploua nu o ninge si în curând primeste si laptop!
Cu speranta ca v-am trezit dorinta de a ma apostrofa sau de a-mi da dreptate, va invit sa ma însotiti într-un exercitiu pe care l-am putea numi „de la viata ca vis - la visul ca viata“, la capatul caruia vom avea toti de câstigat, descoperind ca am devenit mai întelepti, mai buni, mai aproape de oameni…
hesuire {:( } pe lista de consultatii a medicilor prezenti! Am servit linistita ceaiul, am rasfoit doua-trei reviste si mi-am auzit numele strigat. Am fost condusa într-un cabinet unde am mai asteptat cel putin 20 de minute. A aparut doctorul, grabit ca într-un spital de campanie pe front, m-a consultat dictând asistentei termeni pe care eu nu i-am înteles: C3 dreapta blocat M99 , C4 stânga blocat...bla-bla, facem o radiografie si ne vedem mai târziu! Totul a durat 5 minute dupa care a iesit val-vârtej spre cabinetul urmator. Asistenta mi-a indicat sa iau loc pe bancuta de pe culoar de unde voi fi chemata imediat pentru radiografie. Am asteptat cel putin 40 minute si
imediat mi-a venit rândul. Radiografia a durat 2 sau 5 minute dupa care mi s-a spus sa iau loc în sala de asteptare. Si am asteptat, si am rasfoit reviste, si mi-a trecut prin minte ca ar fi fost totusi practic un SURROGATE ...si am asteptat...pâna când s-a facut 11:30 si m-am îndreptat spre receptie si pe un ton prietenos am întrebat daca mai dureaza mult pâna când îmi vine mie rândul. Asistenta s-a fâstâcit, mi-a explicat ca din cauza celor doi medici care au întârziat, toate programarile s-au dat peste cap, dar ca înaintea mea mai este doar o pacienta. OK, m-am reîntors în sala de asteptare si...când a fost stigat si cel de- al III-lea paciet m-am ridicat si eu si tonul si am întrebat: Si rândul meu când este?! Aaaa, da, acum e rândul meu! Am fost condusa în alt cabinet si dupa câteva minute a intrat medicul însotit de computer-scrib si...ca i-o fi spus doamna de la programari ceva, nu stiu, însa s-a mirat si el ca a durat asa mult pâna când ne-am revazut spre a discuta radiografia. Si-a cerut scuze, a sunat la receptie si a men
De când locuim aici, în gardul viu al gradinii noastre, au cuib o familie de mierle. Vara-ntreaga trilurile lor ne încânta diminetile dar mai ales serile. I-am botezat Hans si Grete. Vara apar pe gazon cu câte un copil, care tremura si topaie si e mai mare decât amândoi la un loc dar se lasa hranit la fiecare minut, când de unul, când de celalalt parinte. Acum sunt singuri...





