-5°C. Ora 6 dimineata. Este înca întuneric...Ca sa ajung la locul de munca, folosesc trei mijloace de transport în comun! Un autobuz din coltul strazii pâna la Teatrul de Stat, care vine punctual, asa ca ies din casa doar doua minute mai devreme de ora 6:45. Apoi traversez strada pâna în statia tramvaiului 4 si nu ma enervez ca acesta tocmai mi-a plecat "de sub nas". Descopar doi turturi simpatici atârnând de tabela electronica si pâna când gasesc unghiul cel mai favorabil pentru a face o fotografie, vine si tramvaiul meu, care ma transporta prin centrul orasului, pentru o statie. În Piata Regelui (Königsplatz), schimb peronul si de obicei urmatorul tramvai ma asteapta frumos. Astazi s-a grabit, dar m-am bucurat ca l-am scapat, pentru ca am surprins o imagine deosebita, la fântâna arteziana - care pe timpul iernii este acoperita si care acum este spatiu de reclama pentru expozitia "Luminile lumii" (Weltenglanz). Ma grabesc sa urc în tramvaiul 1 si...la ora 7:09 am si stampilat de intrare.
Nu avem timp fix pentru început sau sfârsit de lucru, avem doar "Kernzeit"( "miez de timp"): 8:30-16:00, bineînteles cu pauza de o jumatate de ora, la ora 12:00. Ziua de lucru începe întotdeauna cu o cafeluta...hmmm...
Ieri a fost o zi luuuuuuuungaaaaa! A durat ceva pâna când mi-am amintit parola de intrare în sistem, s-a simtit lipsa de exercitiu...patru saptamâni de concediu...Vremuri trecute! Însa câteva click si totul reintra în rutina. Dosare, mailuri, planuri, înca o cafea, convorbiri telefonice, schite, calcule, mai o gluma cu un coleg si...Câteva minute înainte de ora 17 ma ia sotul cu masina si în drum spre casa, ne oprim sa luam pâine.
Acasa, Helmut curata zapada nou asternuta, din fata casei si garaj, eu mai fac câteva poze. Este aproape ora 18 când intram în casa, timp sa pregatim un platou rece si o felie de pâine, bem un pahar de vin-spumos si, cu un ochi la stirile transmise la TV si cu unul la tastatura, scriu aceste rânduri...Poate urmeaza un film interesant, daca nu, ma asteapta Stieg Larssons, citesc un capitol - doua, fac un dus si ma cuibaresc sub plapuma, adormind instantaneu. Visez ca sunt Popescu , telefonul din coltul strazii suna...ah nu! E desteptatorul. Este ora 6 dimineata!
Asta viata de câine! Ce îl invidiez pe Puskin!
