O poveste de suflet

Asa se intituleaza mail-ul pe care l-am primit de la SANDA si care m-a impresionat mult. Noi toti avem parinti, bunici, matusi si unchi...De aceea m-am gândit ca trebuie neaparat postat aici:
Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte, cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .
Deci am mers si-am batut la usa . "-Doar un minut", raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani, statea in fata mea.
Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca dintr-un film din anii' 40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi.
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"-Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?", zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-"Nu e mare lucru", i-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata "
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat : -" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
"-Nu este calea cea mai scurta", am raspuns eu rapid.
"-Oh, nu conteza" spuse ea. "-Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori. .. "-Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "-Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.
Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-o data :
-"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"-Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"-Nimic" am zis eu.
"-Dar trebuie si tu sa te intretii."
"-Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri", am raspuns eu.. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
"-Ai facut unei femei in varsta o mare bucurie" spuse ea. "-Multumesc. "
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.

Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem si sa dansam. In fiecare dimineata cand deschid ochii, imi spun : "Ziua de azi este o zi speciala!"nu uitati asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul spectacol pe care il jucam.

Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !

Toamna de aur

Daca primavara simtim ca ne cresc aripi si vara învatam sa zburam- exersând ziua-ntreaga, atunci de toamna avem nevoie sa ne tragem un pic sufletul - revenind la sol; iarna, evaluam procesul învataturii, analizam greselile si facem exercitii mentale, pentru a ramâne în forma atunci când frenezia primaverii va bate din nou la usa...
Orice zi este un dar de la viata si fiecare cauta în felul lui sa scoata ce e mai bun din ea.
În zilele de toamna cu soare, ma bucur de coloritul frunzelor, de aerul amarui - specific naturii ce se pregateste sa îmbrace o alta forma. Ma bucur deasemenea de zilele ploioase, când rapaitul stropilor îmi creeaza starea perfecta de reverie. Da! visez mult toamna... Si am mult timp pentru mine: citesc mai mult decât în orice alt anotimp, ascult muzica, rasfoiesc reviste, vizionez filme... Într-un cuvânt (sau doua): grabesc pasul si încerc sa fac tot ce am amânat în cursul verii. Când obosesc......e-heei, atunci va fi precis iarna - iau un mic concediu!


PS: Iar e luna plina!

1 NOIEMBRIE

În traditiile multor tari pe pamânt, aprinderea unei lumânari este un act sacru.
O lumânare aprinsa spune mai mult decât multe cuvinte pot spune.
Daca nu suntem acolo unde sunt îngropati cei dragi noua, gândul poate învinge timpul si spatiul...Aprind o lumânare si ma gândesc la cei dragi dusi dintre noi, stiu ca ma privesc de acolo de SUS si stiu ca se bucura de fiecare fapta buna, de fiecare cuvânt întelept, de fiecare succes al meu...În timp ce lumânarea arde, rostesc o rugaciune, întotdeauna alta...întotdeauna aceeasi - sunt gândurile mele spontane...este trecutul si viitorul, durerea si bucuria, regretul si neputinta întelegerii, este voia lui Dumnezeu...

Viata este o flacara ce se stinge întotdeauna, dar recapata o scânteie ori de câte ori se naste un copil...(George Bernard Shaw)
Viata înseamna a transforma constant în lumina si în flacara tot ceea ce suntem si tot ce întâlnim. (Frederich Nietsche)
Moartea este cuibul pasarei Phoenix. (William Shakespeare)
Omul care moare este asemenea unui astru ce asfinteste, dar care se înalta mai stralucitor în alta emisfera. (J. W. Goethe)
Viata este un dar pe care îl meritam numai atunci când îl daruim. (Rabindranath Tagore)

31 octombrie

Sâmbata 31 octombrie a fost o zi deosebita în familia noastra, din mai multe motive:

1*) Meniul mesei de prânz a fost pregatit în totalitate de catre RALUCA si a constat din Supa de rosii, Pizza-alla Lucky si la desert Muffins si Tort diplomat. Totul a fost delicios!

Dupa ce am savurat si cate un Espresso am iesit toti în curte, sa ne ocupam de …

2*) bostanii de Halloween.

Fetele au dat frâu liber imaginatiei si au reusit figuri tare simpatice si haioase. Multumiti de rezultate, am depus bostanii-lanterna in fata casei si înghetati pana în vârful degetelor, am pus de-un ceai pentru fete si un vin fiert cu scortisoara, cuisoare si felii de portocale pentru noi doi.

Fiecare si-a ocupat locul preferat în salonul de zi si depanând amintiri de Halloween din anii trecuti, am asteptat colinda copiilor. „Süßes oder Saures“ au strigat si s-au bucurat de bomboanele primite.

Când seara s-a asternut în toata regula, ne-am dus fiecare în camera sa ne costumam penrtu ca fiecare era invitat la:

3*) o petrecere de Halloween!

Fetele au fost luate cu masina de catre Tommi- the Mask. Eu am încalecat pe matura mea de vrajitoare, iar Helmut s-a învaluit în mantia de vampire si m-a urmat în zbor.

Toti ne-am întors acasa înainte ca ceasul sa bata ora 12 noaptea!

Dealttfel, dupa atâta dans, glume si zbenguiala…al doisprezecelea gong nu a mai fost auzit de nici unul dintre noi…eram toti în lumea viselor frumoase, departe de povestile cu stafii, cu bostani, cu lilieci…

Design autumnal

Va puteti inspira aici :

La multi ani Asterix si Obelix !!!

Acum 50 de ani cei doi francezi, autorul René Goscinny şi bunul lui prieten, ilustratorul Albert Uderzo au prezentat lumii întregi doi simpatici galezi: Asterix si Obelix. Cu un succes nemaipomenit, cele doua figuri de desene animate au devenit eroii îndragiti ai mai multor generatii de copii si adulti. Un umor tipic însoteste aventura celor doi, care fac tot felul de nazbâtii ce provoaca hohote de râs. Calatoriile lui Asterix si Obelix au fost tema a 34 benzi desenate, traduse în 80 de limbi, cele doua personaje au parcurs lumea-ntreaga-n timp si spatiu si au fost peste tot ovationati. Au pornit din Galia, în Corsica, Belgia, Marea Britanie, au facut o calatorie pe luna, au primit vizitatori extraterestri, au luptat împotriva lui Iulius Cezar si nu si-au lasat satul cucerit si ocupat de catre romani, au descoperit America înaintea lui Cristofor Columb, au luptat împotriva vikingilor, au participat la Jocurile Olimpice...dar de ce povestesc eu aici toate astea- doar cunoasteti toti aventurile lor, nu? Mai bine haideti sa strigam toti în cor: LA MULTI ANI!

O gluma pe zi

Azi-dimineata, pe lânga cafeluta, am savutat si gluma pe care am primit-o de la Mario, per e-mail. Va invit sa faceti la fel...Aduceti-va repede o cafea aromata si...cititi aici:

La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot..
La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului:
- Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
- Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior.
- Poti alege orice barbat de la un etaj sau poti urca la etajul urmator.
- Nu te poti intoarce la etajul inferior!
O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a gasi un barbat care sa ii tina companie.
La etajul unu, pe usa este urmatorul afis: Acesti barbati au un loc de munca! Femeia decide sa mearga la etajul urmator.
La etajul al doilea pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator.
La etajul al treilea pe usa este urmatorul afis: Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi! "Wow" isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator.
La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa! Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista! Insa decide sa mearga la etajul urmator.
La etajul cinci pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti, ajuta la treburile din casa si sunt extrem de romantici! Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel.
La etajul sase se afla urmatorul afis: Esti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazinul nostru!

Vis a vis de acest magazin, s-a deschis unul asemanator, de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta.

La primul etaj sunt femei care sunt inebunite dupa sex.

La etajul doi sunt femei care sunt inebunite dupa sex si nu te bat la cap.

Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati!

Happy Shopping everyone!

Regim de criza

Referitor la postarea din 27 septembrie, intitulata "27 septembrie- au trecut si alegerile" trebuie sa mentionez - cu parere de rau! - ca pesimistii au cam avut dreptate. Tumultoasa a fost viata din-naintea alegerilor, dar comparata cu situatia de acum...a fost totusi linistita! Criza economica loveste puternic mai departe! Ultimele date subliniaza ca recuperarea din cea mai profunda recesiune din ultimele decenii este în continuare neuniforma.
Pe fondul crizei creditelor si a situatiei economice nefavorabile, tot mai multe firme îsi anunta insolventa, provocând panica în rândul angajatilor. Dintre aceste firme ghinioniste fac parte si nume cu rezonanta internationala: magazinele universale Hertie si Woolworth, Fa. Pfaff producatoare de masini de cusut, Rosenthal- renumita fabrica de portelanuri, consortiul Arcandor- care a sacrificat pentru început Karstadt, Fa. Wolf - producatoare de masini si unelte de gradinarit, Fa. Trevira -stofe si fibre textile, Fa. Escada- moda de lux, Fa. Schimmel- producatoare de piane, din consortiul Duglas- Fa. Pohland- producatoare de îmbracaminte. Industria de autoturisme a înregistrat cele mai mari turbulente, împingând la faliment firme ca: Edscha, Karmann, Opel- în cazul ultimei, statul german încerca înca o interventie de salvare din situatia în care a fost târâta de gigantul american GM. Sirul esecurilor provocate de recesiunea economica globala, a început acest an în Germania cu Fa. de comert Sim Leffers si continua, luna aceasta înregistrând o noua victima: binecunoscuta firma Quelle- care pâna la sfârsitul acestei saptamâni va trebui sa concedieze 4000 de angajati!
Se spune ca tot a V-a firma, va trebui sa declare falimentul, lasându-si angajatii pe drumuri.
În luna septembrie, în Germania, au fost înregistrati 5 milioane de someri - cu alte cuvinte, fiecare a VII-a persoana capabila de lucru!
Daca pâna acum, firma la care lucrez eu a reusit sa asigure toate locurile de munca, azi, într-o sedinta scurta, ni s-a adus la cunostinta ca începând cu luna noiembrie- în anumite compartimente se va instaura regimul de somaj tehnic si reducerea programului de lucru de la 8 la 4-6 ore, cu salariul aferent diminuat! Aceasta solutie de compromis, are ca efect reducerea imediata a cheltuielilor si amâna actiunea de concediere în masa- din lipsa de noi contracte si comenzi. În speranta ca în curând situatia se va redresa, fortele de munca nu sunt (înca!) disponibilizate ... Firma la care este angajat sotul meu a aplicat înca din luna iunie acest regim de lucru!
Fiecare spera sa nu fie direct afectat, însa schimbari în bine nu se vad! Previziunile pentru urmatoarele sase luni ramân în continuare pesimiste! Conform specialistului elvetian în studii economice internationale - Marc Faber- "colapsul total" este inevitabil!
Pe plan social, politicienii alesi, cei noi si cei vechi, tocmai lucreaza la un pachet de reforme, ce prevad - dupa cum aflam de la TV- ceva micsorare de impozit, ceva sprijin pentru familiile cu copii si chiar se încearca o îmbunatatire a sistemului de asigurari medicale...reforme aplicabile pâna în 2013!
Pentru foarte multi oameni însa "timpul nu mai are rabdare"!
Eu sunt înca optimista...înca nu-mi fac griji, idei pentru un "Plan 2" înca nu caut, dar stiu ca daca va fi nevoie - voi gasi!
*****************************************************************************************************************************
PS. una din legile lui Murphy spune ca "Rezolvarea a 90% dintr-o problema se face de obicei în 10% din timp, restul de 10% rezolvându-se în 90% din timp!"
Aplicând in cazul meu, pozitia azi adoptat a rezolvat 90% din problema...deci ne-a ramas la dispozitie 90% timp! Ma gândesc ca e suficient pâna când vom iesi din criza!
O alta lege spune ca "în viata poti controla 10%, restul de 90% trebuie sa-l iei ca atare!" (Mario mi-a transmis azi -pe mail. Danke!) *****************************************************************************************************************************
Si daca-mi permiteti, fac aici o gluma:
România nu trebuie sa-si faca griji- având în vedere faptul ca este cu vre-o 50 de ani în urma Germaniei!
(http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-6244014-cand-vom-ajunge-din-urma-germania-standardul-viata-prin-2060.htm
http://khris.ro/index.php/10/2009/cand-vom-ajunge-din-urma-germania-la-standardul-de-viata-prin-2060/ )

O zi perfecta

Pentru ca de ieri s-a oprit ploaia, am decis ca azi- dupa micul-dejun, sa facem o plimbare în padure, sa ne clatim ochii si sa ne limpezim gândurile în mijlocul naturii pure. Sotul meu- ca un motiv suplimentar- a luat cu el un cos, sa adune ciupercute. (Trei a gasit si nici de astea nu a fost sigur ca sunt din cele comestibile )
Daca la început vremea a fost...cât poate sa fie de frumoasa într-o zi de toamna târzie, dupa vre-o doua ore în care am mers zig-zag prin padure, cerul a-nceput sa cearna, mai întâi o burnita fina apoi margelute de diamant...Mai departe, la fiecare pas, ploaia a devenit tot mai puternica si a reusit sa-mi spele speranta ca vom regasi refugiul de pe marginea soselei - unde parcasem masina. Sotul meu însa, sigur la milimetru, s-a comportat ca si când ar fi avut un sistem de navigatie implantat în..Egal!
Am reusit sa urcam în masina exact în momentul în care ploaia curgea în siroaie!
Uf! si acum ce-i de facut?! Uzi pana la piele, încercând cu servetele de hârtie sa ne stergem parul din care picuri mari ni se prelingeau pe fete, am adoptat "Planul 2": sauna-înnot.
Uite asa, am ajuns sa petrecem dupa-amiaza printre miresme de mandarin, esente de lamâie, uleiuri de migdale, aburi, valuri si masaje...
Seara, pentru ca "fetitele" noastre ne asteptau acasa flamânde - dupa ce toata ziua au învatat pentru scoala ( oare?) - am pornit sa pregatim un meniu...ca de duminica! Muschi de porc, cartofi cu rosmarin si sos de ciupercute (cumparate sâmbata dimineata în piata), iar ca desert: ananas cu pasta proaspata de menta.
Seara târziu, satisfactia ca am reusit sa facem din aceasta duminica -o zi perfecta- a fost un pic mai mare decât regretul ca...weekend-ul e pe sfârsit ...